Hârtie cu dragoste

Mă întorc de la şcoală. E ultimul întors de dimineaţă pe anul ăsta şcolar, apoi vine vacanţa. Pe de o parte, mă bucur că azi am făcut gestul meu preferat din toate timpurile (am anulat alarma de dimineaţă pentru zilele următoare), pe de altă parte, am o strângere de inimă la gândul că s-a mai dus un an. Şi ştiu că mă îndepărtez pe zi ce trece de ea, de fetiţa mea care încă se sperie la gândul că ar trebui să meargă singură la şcoală, dar care nu va mai face mult timp asta. La început va fi: „Mama, lasă-mă să încerc, să văd dacă pot, doar azi…”, apoi: „NU te mai ţine după mine!!! NU am nevoie de tine!!! Râd colegii de mine!”. Dar încă nu suntem acolo.

Şi aşa cum mă întorceam eu gânditoare de la şcoală, pe drumul ăsta care mi-a furnizat material de multe, multe articole meditative de blog şi de postări vesele de Facebook, mi-am dat seama că nici nu mi-a trecut prin cap să îi mulţumesc. Nu că nu aş face-o de fiecare dată când este cazul. Eu îi mulţumesc copilului meu cu aceeaşi politeţe cu care mulţumesc oricui, atunci când îmi oferă ceva, când mă ajută cu o treabă, când îmi face o bucurie. Îi mulţumesc când ne întoarcem de undeva unde s-a comportat frumos – ea se comportă peste tot frumos, şi dintotdeauna, dar mă întreb dacă ar mai fi făcut asta şi în cazul în care nu i-aş fi zis de fiecare dată, la sfârşit: „Îţi mulţumesc că te-ai purtat frumos acolo şi că nu ai deranjat cu nimic. Sunt foarte mândră de tine când te porţi aşa!”. Dar azi cu atât mai mult ar trebui să îi spun că îi sunt recunoscătoare, pentru încă un an de şcoală terminat cu bine, cu calificative foarte bune la ore şi premii la concursurile la care a participat, cu o răbdare de care eu nu aş fi fost capabilă, să treacă peste dificultăţile unei clase cu probleme şi chiar să contribuie eficient la rezolvarea acestor probleme. De ce să primească hârtii şi cartoane colorate de la tot felul de entităţi abstracte, începând cu Comper-ul şi terminând cu ultimul muzeu vizitat, diplome de merit sau de curaj că a stat cuminţică să i se ia sânge pentru analize, iar de la proprii săi părinţi să nu primească o astfel de manifestare scrisă a recunoştinţei lor?

Şi mi-am adus aminte cu un nod în gât de câtă modestie şi dragoste a dat dovadă anul trecut, atunci când a insistat foarte tare să cumpărăm un trofeu. Ştiţi, acele trofee mici, din plastic, ce se găsesc acum pe toate drumurile şi se dau pentru fiecare nimic, dar care, iată, încă sunt râvnite de unii. Mă văzuse cumpărând unul pentru cineva şi comandându-i o plăcuţă personalizată cu „Cel mai bun…”, şi i-a plăcut mult ideea. Atât de tare a tras de mine să îi cumpăr şi ei o prostioară dintr-asta, încât la un moment dat am cedat şi am spus „da”. Iar atunci când vânzătorul m-a întrebat ce să graveze pe plăcuţă, i-am propus Lunei să scriem „Cel mai bun copil”.

– Nu, mama, eu nu vreau asta!

– Dar să ştii că eşti cu adevărat un copil bun, i-am zâmbit eu. Pentru noi, cel mai bun.

– Poate, dar e trofeul meu, aşa că mă laşi să scriu ce vreau eu, te rog.

Şi a scris. Şi eu am plâns. Iar până azi nici măcar nu m-am gândit să îi dau şi eu o foaie de hârtie cu câteva cuvinte frumoase scrise pe ea. Însă peste câteva ore, la întoarcerea de la şcoală (ultima întoarcere de la şcoală din clasa a treia), voi remedia situaţia. Şi ceva mă face să cred că această hârtie nu va ajunge la gunoi, aşa cum se întâmplă de obicei cu diplomele primite de fiică-mea de la dentist, de la Gazeta Matematică, de la vreun club pentru copii unde s-a jucat două ore ş.a.m.d. Sau cel puţin aşa sper, să îşi dea seama cât de valoroasă este hârtia asta, prin comparaţie cu celelalte. Pentru că ea conţine, pe lângă adevăr şi recunoştinţă, şi multă, foarte multă iubire.

P.S. Acum îmi dau seama că diplome fără premii de sfârşit de an nu se prea poate. Ar trebui să îi iau şi un slime, nu-i aşa?…

Reclame

9 gânduri despre „Hârtie cu dragoste

  1. Tot cu sensibilitatea dupa tine :).
    Eu dimpotriva, aseara l-am apreciat pentru rezultatele cu care a terminat dar am tinut mult de tot sa subliniez si ce putea face mai mult, ce e de imbunatatit, unde mai are de lucru. Poate nu era momentul dar eu am simtit ca atunnci trebuie sa ii spun. Cumva simt ca i-am captat atentia.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mda, asa fac si eu de obicei, ba chiar cred ca pacatuiesc pentru ca mai mult critic decat laud. „E foarte bine ce ai facut, bravo, dar….” Or acel „dar” mi-e teama sa nu strice mai mult decat imi dau seama. E latura mea critica, cu care oricum am luptat foarte mult de cand sunt mama, tocmai pentru ca stiam ca la cei mici sunt mai eficiente laudele decat criticile. Dar, apropo si de discutia noastra de pe FB, sunt lucruri cu care am fost crescuta si care mi-au intrat cumva in sange…

      Apreciat de 1 persoană

  2. UPDATE: A durut-o-n fund. I-am lăsat-o pe masă, în sufragerie, să o vadă când vine.
    – E de la şcoală, cumva? Că parcă am auzit-o pe învăţătoare ceva de nişte diplome…
    – Ǎăă… şi se semna învăţătoarea „Părinţii tăi”?
    – Ah. OK.
    Într-un fel e bine că există şi cineva mai tare în familia noastră. Nu o varză emoţională ca mine :-)))

    Apreciază

    • offf, asta chiar m a durut pe mine. Dante cred ca e mai sentimental si mai sensibil ca Luna. cred totusi ca i-ar trebui o nevasta ca Luna, sa mai echilibreze balanța :))).
      Asta așa, ca să te inveselesc…

      Apreciază

      • Eeee, nu e grav, am scris eu la misto. A fost asa, de bravada, pentru ca era si prietena ei de fatza. Aseara si-a bagat diploma cu mare grija in tzipla si a ascuns-o bine prin sertarele fara fund ale biroului ei, unde isi tine comorile. Nu e deloc insensibila, din contra – ceea ce o face inca si mai potrivita cu baiatul tau, pentru ca, vorba aia, cin’ se-aseamana se-aduna 😉

        Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.