Cine zice, ăla e!

Vorbesc cu bărbatu-meu la masă despre radicalizarea discursului public online. Adică despre duritatea postărilor unora de pe reţelele sociale, despre virulenţa răspunsurilor altora, despre dubla măsură cu care ne judecăm unii pe alţii, despre violenţa care răzbate de peste tot, de parcă suntem în prag de război civil (şi poate chiar suntem). Fiică-mea încearcă o vreme să ne abată atenţia făcând diverse jonglerii, apoi ne somează deschis să vorbim şi ceva pe înţelesul ei, apoi îşi dă seama că n-are încotro şi începe să asculte ce zicem. Ba chiar şi înţelege acum, pentru că o văd uşor îngrijorată de ceea ce aude.

– Mama, dar tu ai primit comentarii dintr-astea rele?

– Da, sigur că da. Au fost oameni care mi-au scris cuvinte foarte urâte. E drept că unii preferă să o facă în privat, mă înjură prin mesaje personale, ca să nu îi vadă şi alţii.

– Wow… pe bune?! Dă-mi şi mie un exemplu, te rog.

Şi i-am dat. A fost destul de complicat, dat fiind că nu ştia o groază de termeni şi a trebuit să mă opresc de mai multe ori din povestit pentru a-i explica, dar până la urmă am reuşit. Pe scurt, povestea este următoarea:

Acum câteva luni, o fetiţă era cu bunicul ei într-un tramvai. Când au ajuns la destinaţie, fetiţa a coborât în staţie, dar bunicul nu a apucat, pentru că tramvaiul a închis uşile şi a plecat mai departe. Călătorii au început să ţipe şi să bată în cabina vatmanului („Ce e aia vatman, mama?”), să oprească tramvaiul ca să poată coborî şi bunicul, dar vatmanul şi-a văzut de drumul lui, insensibil. Bunicul a coborât la următoarea staţie, s-a întors pe jos, într-un suflet, la staţia unde era copilul, copilul (plângând în hohote) fusese recunoscut de un vecin şi dus între timp acasă… în fine, a fost o aventură uriaşă. Mama copilului a povestit-o pe pagina ei de Facebook, supărată pentru ceea ce se întâmplase cu fetiţa ei, care se pare că s-a speriat teribil şi nu s-a putut opri ore bune din plâns. Postarea a avut o groază de distribuiri şi de comentarii, în special de la alţi oameni revoltaţi contra relelor tratamente aplicate călătorilor de către angajaţii RATB („Ce e aia RATB, mama?”), devenind virală şi făcând chiar obiectul unei ştiri la jurnalul de seară de la ProTV. Primăriţa Capitalei a anunţat măsuri drastice împotriva vatmanului vinovat, ajungând până la concedierea lui, iar asta i-a pus pe jar pe colegii săi de la RATB. Au apărut puhoaie de comentarii injurioase pe pagina mamei cu pricina şi se pare că a fost atacată foarte urât şi în privat, cu mesaje abjecte şi pline de ameninţări. Cum de a îndrăznit să îi distrugă, iată, viaţa unui profesionist care îşi făcea doar meseria, în condiţiile în care ea nu a fost în stare să-şi educe corect plodul sau să aibă grijă de el, ci l-a lăsat cu un moş senil etc. etc. etc.

I-am scris şi eu un comentariu acelei mame. E o mămică-blogger pe care o cunosc din online, de câţiva ani buni, dar aş fi comentat şi dacă nu aş fi cunoscut-o. Pentru că, indiferent ce s-a întâmplat acolo, indiferent de cine şi când a greşit, indiferent de cauzele incidentului, singurul lucru care mi s-a părut mie clar a fost că acel copil s-a speriat îngrozitor. Şi i-am transmis doar părerea mea de rău asupra celor întâmplate, sugerându-i mamei să consulte un psiholog, pentru că traumele copiilor pot apărea şi ca urmare a unor astfel de incidente aparent minore; e mai bine să o ia din timp, să nu lase situaţia să se agraveze. Atât. Nu am acuzat pe nimeni de nimic, nu am jignit pe nimeni.

Apoi am primit un mesaj privat de la o angajată RATB, după cum declara ea în profilul personal că este, care mă făcea foarte proastă. Cam asta e povestea.

– Pe bune, mama??!!

– Da, pe bune.

– Şi tu ce i-ai răspuns?

– Nu i-am răspuns nimic, pentru că nu cred că astfel de mesaje merită răspunsuri. Şi nici astfel de oameni nu merită să pierdem timp cu răutăţile şi cu prostia lor. În plus, m-a şi blocat imediat după ce mi-a trimis mesajul, să se asigure că nu-i pot răspunde…

– Păcat. Eu i-aş fi răspuns. Nu cred că e bine să lăsăm aşa astfel de lucruri.

– Şi, mă rog, ce i-ai fi răspuns tu?, zâmbesc eu cu îngăduinţă şi oareşce curiozitate.

– „Cine zice, ăla e!” Asta i-aş fi răspuns. E atât de simplu!

Bineînţeles că am râs la replica asta. Ce simplă e viaţa copiilor! Dar, la două zile după discuţia de mai sus, copilul m-a întrebat iar:

– Mama, i-ai scris lu’ barmaniţa aia „Cine zice ăla e”?

– Nu ştiu dacă să o fac. Dar nu era barmaniţă…

– În fine, BATMANIŢǍ, sau cum ai zis! Să-i scrii!

Dacă mă gândesc bine, cred că are şi copilul ăsta dreptate, în felul lui. Şi că, deşi nu chiar corecte din punct de vedere filosofico-politico-moralmente şi educaţional, răzbunările au şi ele potenţialul lor reparatoriu. Aşa că, dragă Angely Angelyn, dat fiind faptul că m-ai blocat pe Facebook, luându-mi posibilitatea de a-ţi da acolo replica pe care o meriţi, o las aici, cu dedicaţie pentru toţi oamenii răi şi proşti, ca tine, care nu-şi pot vedea de vieţile lor meschine şi simt nevoia să se bage în ale altora, încercând să le urâţească şi pe acestea. Ei bine, aflaţi că nu vă reuşeşte mereu chestia asta. Şi că uneori reuşiţi să fiţi doar motiv de caterincă. Iar veritabilele victime în astfel de situaţii sunteţi, de fapt, tot voi. Pentru că sunteţi ridicoli şi uşor de manipulat. Uitaţi-vă la ceea ce trebuie curăţat în vieţile voastre, priviţi voi mai cu atenţie în oglindă, nu vă mai exhibaţi prostia dând replici ca nuca-n perete şi dovedind incapacitatea voastră înnăscută şi ne-educată de a înţelege anumite lucruri. Încercaţi să fiţi buni, măcar, dacă de inteligenţă nu poate fi vorba. Şi nu uitaţi că totul se plăteşte în viaţă, mai devreme sau mai târziu. Atunci când vi se va părea că soarta a fost nedreaptă cu voi, dându-vă o lovitură pe care vi se pare că nu o meritaţi, aduceţi-vă aminte de momentele în care aţi împroşcat cu răutate în jurul vostru, absolut nejustificat. Şi nu uitaţi că la prostie cel mai bine se răspunde tot cu o prostie. Deci… cine zice ăla e, cine zice ăla e!

Reclame

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.