Viaţa pe un trotuar

– Levenţicăăăăă! Levenţicăăăăă! Hai, domniţa, ia levenţica, e un leu legătura!

Foarte rar cumpăr câte ceva de pe trotuare. Mi se întâmplă uneori să le ajut pe bătrânele care chiar par să aibă mare nevoie, în rest, însă, cred că un trotuar de cartier nu e locul potrivit pentru comerţ. Dar anul ăsta chiar am nevoie de tot ajutorul posibil, pentru că o hoardă de molii mi-a invadat biblioteca şi nimic nu pare să îi ţină piept. În plus, fiică-mii îi place mirosul de levănţică, deci…

– Bine, iau cinci. Dar cu o condiţie: să zici “levănţică”. Aşa e corect.

Îi zâmbesc încurajator. Femeia încearcă de mai multe ori până să reuşească. E greu să schimbi în câteva clipe un obicei de o viaţă. Dar nu imposibil, iată că acum zice “levănţică”. Repetă, mândră de ea că i-a reuşit. Iau bucheţelele şi dau să plec, dar acum trag de mine toate celelalte femei înşirate pe trotuar cu marfă. Mă simt generoasă şi iau şi o legătură de pătrunjel de la următoarea femeie. O ştiu de ani de zile, e aici zilnic, cu diverse verdeţuri, şi zilnic face circul ăla cu ascunsul de poliţiştii locali pe care îl fac toţi: cineva anunţă că vine poliţia, toţi îşi strâng paporniţele sau îşi închid portbagajele şi fug prin spatele blocurilor, apoi cineva spune că au plecat şi gata, se întorc la locul lor. Mi-am propus să nu cumpăr niciodată de la femeia asta mai în vârstă după ce am văzut-o făcând pipi pe trotuarul din faţa blocului meu, acum foarte mulţi ani. Măcar de făcea doi paşi mai încolo, în grădină, şi nu să lase o baltă fix în faţa portierei unei maşini, pe un trotuar care duce la o grădiniţă de copii. Atunci s-a ridicat ca şi când nimic n-ar fi fost, şi-a tras chiloţii şi fusta şi s-a întors să-şi vândă ierburile. Nu cred că s-a spălat pe mâini, dar e drept că nici nu se ştersese nicăieri cu ele.

Apoi cad în plasa unei femei mai tinere, care vinde legume. Şi pe ea o ştiu de ani mulţi, am văzut-o maturizându-se pe trotuarul ăsta. Are nişte ochi superbi, verzi, oarecum nepotriviţi cu faţa arsă de soare şi îmbătrânită mult mai repede decât ar fi firesc. Alături de ea, o fetiţă de vreo zece ani, şi ea cu nişte ochi ireal de frumoşi, şi ea cu o paporniţă în faţă.

– De ce nu este la şcoală?, o întreb eu pe femeie.

– Nu ştiu. Nu e a mea.

– Am crezut că e a dumneavoastră pentru că semănaţi la ochi. De ce nu eşti la şcoală, mămică?, mă întorc spre fetiţă.

– Păi azi nu se face. E liber.

– Nu minţi! Am şi eu o fetiţă cam de vârsta ta şi e la şcoală acum.

– Şi eu am una, sare femeia cu ochi verzi de alături. E la şcoală şi ea. Deşi era să nu mai fie deloc, că a fost foarte bolnavă.

O întreb ce s-a întâmplat. Ştiu cât de mult contează pentru o mamă să vorbească despre copilul ei şi cineva să o asculte, mai ales dacă are probleme. Fetiţa a avut un accident vascular cerebral, pe la nouă ani (sau cel puţin asta înţeleg eu din povestirile mamei, care are un vocabular foarte simplu). La spital i-au zis să se pregătească pentru ce e mai rău, dar ea nu a vrut. A plâns mult, s-a rugat de toţi doctorii de pe-acolo, a dormit pe holuri – până la urmă, un medic a fost de acord să o opereze. Dar înainte, i-a spus că are şanse de supravieţuire de unu la sută. Să nu-şi facă iluzii prea mari. Fetiţa a supravieţuit şi acum e bine. Se descurcă bine la şcoală, e veselă, va trăi. Mama i-a pupat mâinile acelui doctor.

– Şi eu aş vrea să mă duc la şcoală, şopteşte fetiţa de alături. Dar azi n-a putut mama să vină aici, că s-a dus după marfă, aşa că m-a trimis pe mine.

– Îţi place să citeşti?, îmi vine mie o idee.

– Ǎăă… da… sigur…

Bănuiesc că, de fapt, nu citeşte. Iar eu cred în cărţi, în puterea lor de a deschide minţi şi de a descătuşa suflete. De a oferi la propriu o viaţă nouă cititorului, chit că aceasta este doar în fantezia sa. Şi cum toată această discuţie a noastră are loc fix în faţa unei librării, o rog pe femeia cu ochi verzi să ne păzească amândurora sacoşele şi intru cu fetiţa în magazin:

– Te rog să îţi alegi ce carte vrei tu, iar eu ţi-o cumpăr.

Din felul în care rămâne blocată în faţa standurilor cu cărţi, mi-e clar de tot că nu citeşte. Pur şi simplu nu are nici cea mai vagă idee ce să îşi aleagă. O rog pe vânzătoare să ne ajute cu o sugestie de lectură pentru clasa a patra. Iar aceasta, după ce se uită un pic la fetiţă, îmi întinde ceea ce cred că este alegerea ideală pentru ea: “Heidi”. Şi pentru mine e o alegere bună, costă doar cinci lei, aşa că o cumpăr şi i-o dau fetiţei:

– O să-ţi placă mult. E despre o fetiţă ca tine. Şi despre speranţă.

Îmi iau sacoşele şi mă întorc spre casă. Cred că am făcut destule cumpărături de care nu aveam nevoie, pentru o singură zi. În spatele meu se aude, la început pătrunzător, apoi din ce în ce mai încet, pe măsură ce mă îndepărtez:

– Levenţicăăăăă! Levenţicăăăăă!

Nu cred că fetiţa va citi vreodată acea carte. Dar măcar am încercat.

Reclame

5 gânduri despre „Viaţa pe un trotuar

  1. A propos de schimbarea obiceiului de o viata: taica miu spune „ale tele” in loc de „ale tale”. Am insistat in zadar zeci de ani sa il corectez. Acum a preluat Diana „sarcina” mea. Sa vedem ce va iesi.
    La faza cu cititul…a încercat si mama cu o fata de 17 ani, care deși nu a avut posibilități materiale sa meargă la liceul la care si intrase, părea că vrea sa fie „mai invatata”. Nu au prins-o cartile si nici ea pe ele, dar tot vrea sa urmeze cursuri liceale si noi tot vrem să o consiliem 😊.

    Apreciat de 1 persoană

    • Bat in lemn, n-am mai vazut picior (sau aripioara, vorba aia…) de molie de vreo saptamana, doua, incoace. Cred ca le-am infrant cu chimicale, pana la urma. Dar te tin minte pentru urmatoarea invazie. Cand ai peste o mie de carti in casa, trebuie sa te astepti mereu la asa ceva 😉

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.