Zece, azi

 

Părul scurt şi gura mare:

“Timp, la Kaufland, găsim oare?

Ca să stau mai mult cu tata”,

a-ntrebat odată fata

pe o doamnă vânzătoare.

Doamna n-a găsit răspuns…

 

Timpul nu-i nicicând de-ajuns.

Chiar şi când îl ai, el trece

ca un râu cu apa rece

peste zâmbete şi vise,

peste suflete deschise,

peste feţe şi părinţi,

copii şmecheri sau cuminţi.

 

Năpârstocul cela mic,

care cu un glas peltic

ne ura la toţi “Bun dum!”

este fată mare-acum.

Litere nu mai poceşte,

doar cuvinte mai greşeşte

– a  greşi e omeneşte

şi româna-i limbă grea…

 

Dar mi-e tare drag de ea

când începe să le toarne:

Cinceagon sau cinceagoane?

Negreşi, verduri şi pioane,

Sacuri, saturi (saci şi sate…),

prosopit şi papuceate,

comafeza cofaiază,

afară se însorează

şi piciorul se flexează.

Sihologul dezvoltează?

Limba-i neamţă sau germancă?

Liicean şi liiceancă,

Donaltram, Mara Covama,

perechea de blogi a lu’ mama

(sau se zice blugiuri oare?),

degete înjurătoare,

Clotrotrimadolizol,

Aspacardil şi Carmol.

Profesoară oxigentă,

draconierii din Deltă,

căţelul irezistabil,

cameramantul amabil,

şi lista ar continua…

 

Asta este fata mea.

 

Când trecut-au zece ani??!!

Luna, dragă, LA MULŢI ANI!

Reclame

6 gânduri despre „Zece, azi

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.