Perle FB 17

* Notă: În categoria Perle FB copiez periodic şi în ordine cronologică calupuri de postări de-ale mele de pe Facebook, care sunt tot bucăţele din viaţa noastră, doar că mai mici.

Ianuarie 2017 (continuare)

De dimineaţă, pe stradă:

– Luna, mai ştii judeţele?

– Da.

– Ia să vedem…, mă uit eu după maşini la întâmplare. CL ce înseamnă?

– Clovacia!

– Desigur.

După-amiază, în pat:

– Mama, hai vino şi tu aici sub plapumă, să vezi ce mişto e!

– Bine.

– Vezi?? Şi avem şi aer!!

– Mda…

– Păcat că nu avem şi oxigen, totuşi, zice ea şi scoate nasul afară, să respire.

Presupun că seara care se apropie îmi va confirma dacă am copil cult sau au fost doar întâmplări izolate 🙂

––––––

 

A avut Luna temă la engleză să facă trei propoziţii cu membri ai familiei. Cine ghiceşte ce a vrut să spună cu cea de mai jos primeşte ca premiu manualul ei. Că mie mi se pare că nu-i foloseşte la absolut nimic.

Hint: a fost un pic supărată în vacanţa de Crăciun din cauza situaţiei descrise în propoziţie.

Comentariu ulterior:

Deci manualul rămâne la noi 🙂 Traducerea (?) era: „Bunică-mea doarme noaptea peste mine”.

Pentru că asta a fost scuza ei principală în vacanţa de Crăciun, când împărţea camera cu bunică-sa, ca să vină să doarmă moţ cu noi în pat, aşa cum face de câteva luni bune încoace, de e vai de nopţile noastre!

––––––

 

Martie 2017 (continuare)

Din ciclul „Dacă şedinţă de bloc nu e, măcar să plătim întreţinerea”

– Alo!… Bună, tati!… Ce să fac, bine! Îmi fac temele… Nu, nu am multe. Am avut test la engleză azi şi am luat a doua notă bună după FB… Adică B, mda. Şi la sport am jucat tot jocurile alea. E unul tare de tot, Şerpişorul, o să vă învăţ şi pe voi!… Nuuu, nu pot să-ţi povestesc cum e, trebuie să vă arăt. În weekend vă învăţ… Păi şi cam atât… Nu, nu a mai fost nimic interesant… Ba da!!! Stai, că mai am o veste foarte bună!!! O să mă duc SINGURǍ azi la întreţinere!!! Daaaaa, nu e super??!!

LATER EDIT:

S-a dus. Din fericire, administratoarea a văzut-o (aveam o oarecare teamă că nu se va uita şi mai jos de înălţimea ghişeului ei), iar liftul nu s-a blocat decât de două ori până la etajul zece, după spusele ei – eroina care s-a deblocat singură de fiecare dată. Dar pentru asta nu bag mâna-n foc. Să nu uităm că Luna e totuşi cea care a venit de la şcoală cu povestea că un coleg i-a scos puţin ochiul, dar ea şi l-a pus la loc 😉

––––––

 

Fiică-mea tocmai a văzut „Absolutely Anything”, un film adorabil, în care un om normal capătă puteri de Dumnezeu, pentru o vreme.

– Mama, dacă aş avea puteri să fac ce vreau eu, ca în film, aş face ca Babe, căţeluşa noastră, să nu mai aibă boala aia a ei…

– Ce frumos!, mă înduioşez eu.

– De fapt… aş face să nu mai fie nicio boală pe lume, plusează ea.

– Şi doctorii ce s-ar face? Şi farmaciştii, şi asistentele… O groază de oameni n-ar mai avea de lucru.

– O să facă altceva. Să se facă învăţătoare! Să am de unde alege dacă mă mai mut cu şcoala!

– Ştiu şi eu… De ceva tot trebuie să murim la un moment dat. Au şi bolile rostul lor.

– Păi eu vreau să fac să nici nu mai moară nimeni, niciodată!

– Asta chiar că ar fi rău, îi tai eu încă o dată elanul. Dacă se tot nasc copii şi nu mai moare niciun bătrân, la un moment dat nu o să mai avem loc pe pământ.

– Bine, bine, o aud excedată. Mă rog. Atunci să nu mai moară persoanele importante. Cum ar fi eu, de exemplu.

Păi nu puteai să zici aşa de la bun început? 🙂

––––––

 

Mai 2017 (continuare)

„Acest program este interzis copiilor sub 12 ani. Genul programului: comedie. Conţine scene cu limbaj licenţios”, recită Luna ca pe apă în timp ce se instalează, relaxată şi nerăbdătoare, în faţa televizorului. Dă, Doamne, să nu fi greşit prea rău cu educaţia asta îngăduitoare a mea! 🙂

––––––

 

– Mama, azi neapărat scoatem SACURILE alea cu haine de vară, că s-a făcut cald!

– Sacii.

– Ce?

– Corect e „sacii”, nu „sacurile”.

– A, bine.

După zece minute, cu gura până la urechi şi cu mâinile până la coate în sacii cu haine:

– Ştii, cred că cea mai fericită amintire din viaţa mea e când ne-a dat doamna aia SACURILE alea cu haine de la fetiţa ei.

– Sacii.

– Am uitat. Deci cea mai fericită amintire din viaţa mea e când ne-a dat doamna aia SACII ALEA cu haine de la fetiţa ei… Mama, eşti sigură că „sacii” e corect? Că parcă nu sună prea bine „sacii alea”…

––––––

 

Din ciclul „Când te trezeşti mult mai devreme decât de obicei”

– Mama, uite, pluşul ăsta are o gaură aici… Trebuie să o CUSUM…

– Să o ce?, mor eu de râs.

Ştie că a greşit şi încearcă să o dreagă:

– Să o CUSǍM?… Mda… nici mie nu-mi sună bine… Să o coasem!!

– Bravo!

Dar nu îmi dă răgazul să mă bucur prea multă vreme:

– Mama, da’ ce e aia „TIMON”?, îmi arată un afiş uriaş din drumul spre şcoală.

– Târg imobiliar.

– ???

– Adică un loc unde se vând case, apartamente, blocuri… Mobil/imobil. Ceva ce nu se mişcă, cum e casa, e imobil.

O văd cu ochii cât cepele. Oare ce anume din eleganta mea explicaţie lingvistică să o fi fascinat în această măsură?

– Şi cum pot ei să ducă multe case acolo? Sunt mai micuţe, sau cum?

Şi când te gândeşti că această conversaţie nici nu ar fi avut loc dacă nu aş fi interpretat greşit programarea de la dentist! Acum ştiu că 7:30 poate fi, uneori, şi 19:30… 🙂

––––––

 

– Mama, eu chiar că vreau să mă fac scriitoare! E atât de frumos să lucrezi doar din când în când, atunci când ai inspiraţie…

– Şi în restul timpului din ce o să trăieşti, mă rog?

– Ǎăă… ştii… aşa mi-a spus tata despre arhitecţi. Că ei lucrează doar când au inspiraţie. Aş vrea să cunosc un arhitect.

– Ai un văr arhitect. De fapt, e chiar profesor de arhitecţi, la facultate.

– Wow! Şi câţi ani are?

– E cu un an mai mic decât mine.

– Aaa… bătrânel…

Eu n-o mai las să devină scriitoare.

––––––

 

Iunie 2017

Din ciclul „Mai sunt şi bătrânelele bune la ceva”

– Mamaaaaa! Vino să mă ajuţi!!!! Nu ştiu să dau drumul la apa asta!!!!

––––––

Mai ştiţi pluşul acela de săptămâna trecută, cu gaura la gât pe care trebuia să o CUSUM? Nu, nu l-am cusat ;-), dar am descoperit că nu era o hienă, aşa cum păruse, ci un licaon (ha! nici voi nu aveţi habar ce e aia, nu-i aşa?). Fiică-mea, care a avut dintotdeauna o slăbiciune inexplicabilă pentru hiene, a devenit acum mare fană de licaoni, după ce a citit despre ei într-o revistă:

– Mama, mama, ştii ce animale mişto sunt licaonii? Daca e vreunul bolnav din echipa lor, îl ajută să se facă bine, ceea ce e foarte rar pentru animale!

– Despre ce „echipă” e vorba?, mă mir eu.

– E ca o echipă de fotbal, aşa… Licaonii trăiesc în echipe de 60, îşi dau pase unul altuia, iar dacă unul dintre ei e rănit, îl înlocuiesc.

Cred că îl botezăm Messi pe ăsta mic. Respectele mele, frate licaoane!

Publicitate

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.