Primul roman tradus de mine şi publicat

Acum câteva zile am avut bucuria să ţin în mână primul roman „pentru oameni mari” tradus de mine: Cercul, de Bernard Minier. Nu este prima carte tipărită la care am lucrat, nici prima traducere personală apărută, însă e prima carte foarte lungă pe care am tradus-o. Sunt câteva luni bune de muncă în spatele ei şi credeţi-mă că este un exerciţiu de voinţă să duci la capăt o asemenea lucrare (aproape 600 de pagini), indiferent cât de mult îţi place cartea în sine – ceea ce, din fericire, a fost cazul şi aici: e un roman poliţist foarte bine construit, pe care l-aş recomanda cu încredere tuturor amatorilor genului clasic.

Cercul, de Bernard Minier

Aventura mea în lumea editorială a început în vara lui 2016, când o veche prietenă m-a întrebat dacă nu aş vrea să colaborez cu editura la care lucra. O să-i fiu mereu recunoscătoare pentru asta, ea a ştiut, cumva, dinaintea mea că mi se va potrivi această ocupaţie. Am luat-o cătinel, de jos, cu o cărticică subţire, de istorie pentru copii, la care am făcut corectura. Mi-au trebuit vreo două ore pe atunci, am citit-o de două ori, cu mare atenţie, să mă asigur că nu îmi scapă nimic. Iar preţul primit pe ea a fost suficient de mare cât să îmi acopere costul drumului la editură, dus-întors, cu copilul de mână, ca să iau şi să înapoiez cartea, şi mi-a mai rămas şi de-o îngheţată… Tarifele pentru munca din domeniu nu sunt deloc mari, din păcate. Însă se compensează cumva cu bucuria de a face ceva ce îţi place cu adevărat, e o muncă adictivă, pentru oameni cu adevărat pasionaţi de cărţi. Sigur că sunt şi mulţi impostori printre oamenii ăştia, aşa cum sunt peste tot şi, din păcate, din ce în ce mai des, în zilele noastre. Însă poate că voi povesti altădată despre părţile mai puţin roz ale acestei ocupaţii.

Acum m-am gândit să înşir aici cărţile la care am lucrat, în ordinea în care am făcut-o. S-au adunat multicele, între timp, iar unele dintre ele sunt chiar bune, merită recomandate. Şi despre mine îmi place să cred (şi am şi motive obiective să cred asta) că am ajuns un redactor foarte bun între timp. Redactarea este ceea ce am făcut cel mai mult în aceşti ani, am avut timp să evoluez de la corectorul timid al începuturilor. Nici măcar nu eram foarte bună drept corector, se pare, mi s-a spus că mi-au mai scăpat greşeli, spre ruşinea mea. Între timp, mi-am schimbat ochelarii, dar corectură nu mai iau, pentru orice eventualitate. La traducere încă nu am foarte multă experienţă, aici ştiu că mai am loc de evoluat. Mi-a fost teamă, de altfel, că  acest roman „de debut” al meu să nu fi fost plin de furculiţioane (dar redactorul m-a asigurat că nu îşi aminteşte de aşa ceva). Este o greşeală de începător, când doreşti să traduci totul cât mai corect, să fie exact-exact ca în limba de origine, uitând să adaptezi în limba ta, să faci textul să sune româneşte. Mi-am dat seama de asta de-abia după ce am îndrăznit să iau şi traduceri din engleză: deoarece nu am studiat niciodată engleza la şcoală, nu o stăpânesc la nivelul foarte bun la care ştiu franceză, aşa că am fost nevoită să adaptez mai mult. Spre surpriza mea, mi se pare că astfel au ieşit nişte traduceri mult mai inspirate decât cele din franceză. Şi sper să li se pară bune şi altora, atunci când acele cărţi vor ieşi pe piaţă.

Lista aceasta e scrisă şi pentru mine, ca să îmi rămână toate lucrările la un loc, adunate cronologic, spre plăcută aducere aminte la bătrâneţe, dar şi pentru cititori, ca să găsească eventuale recomandări de lectură. O să actualizez această pagină la fiecare nouă carte şi sper să ajungă, în timp, o listă luuuuuungă, lungă de tot.

Şi mai sper şi ca, la un moment dat, la lista aceasta începută cu corectură, continuată cu redactare şi terminată cu traducere, să pot adăuga şi o carte proprie, de autor. Poate că e un semn faptul că romanul acesta care a ieşit acum, Cercul, este scris de un francez (Bernard Minier) care a debutat la 50 de ani, adică fix cât împlinesc şi eu peste câteva zile. Poate că voi avea şi eu tăria, cândva, să încep şi, mai ales, să şi termin de scris o carte întreagă 🙂

Publicitate

10 gânduri despre „Primul roman tradus de mine şi publicat

  1. Felicitari! La mulți ani și la mai multe cărți! Pentru mine e încă un vis îndepărtat, să traduc cărți de copii… Dar de unde aș putea începe, dacă nu cunosc pe nimeni care să lucreze la vreo editură?! Sugestii de cărți aș avea eu. Și-apoi cred că trebuie și „patalama”, dacă nu am o facultate de profil…

    Apreciază

    • Multumesc 🙂 Nu trebuie patalama, se dau teste in functie de care ti se incredinteaza sau nu traduceri. Poti sa trimiti un mesaj catre orice editura, cu o scrisoare de intentie. Nu stiu cum stau treburile in perioada asta, cu pandemia, cand nu s-a mai lucrat la volumul normal, dar inainte era mereu nevoie de colaboratori. Succes!

      Apreciat de 1 persoană

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.