România lui Poulopoulo

Pentru că ieri comenta cineva la o postare de Facebook despre dorul de strada pe care m-am născut, cu stejarul uriaş care îmi veghea curtea, iar eu îi răspundeam că fix cu o zi înainte trecusem pe acolo, deşi mi-e greu din cauza nostalgiilor dureroase, iată alăturat şi dovada acestei treceri. Nu, nu am fotografiat stejarul secular, nici măcar casa părintească sau fostul loc de joacă unde mergeam uneori, ci această minunată statuie care a fost subiect de multe mirări, chicoteli şi hăhăieli în copilăria mea.

Nici nu vreau să îmi imaginez cât bullying ar fi înghiţit sărmanul Poulopoulo dacă ar fi avut ghinionul să se nască mai în zilele noastre. Dar poate că ar fi fost de preferat aşa, decât să se nască acum o sută de ani şi să moară foarte tânăr, în primul război mondial. Recunosc că, în copilărie, nu am fost curioasă să aflu cine fusese domnul şi de ce avea statuie acolo. De-abia alaltăieri i-am aflat povestea, datorită codului QR amplasat lângă statuie, care trimite către următoarea poveste de pe site-ul http://www.travellerinromania.com:

„Aristide Poulopoulos este un erou mort pentru patrie in anul 1917, ucis in apropierea Municipiului Giurgiu, in celebra lupta de respingere a armatei invadatoare, in ,,Batalia pentru Bucuresti”. Trupul sau nu a mai fost recuperat niciodata de pe campul de lupta.

Fiind puternic indurerati de pierderea unicului fiu, familia Poulopoulos si-a folosit economiile pentru a ridica bustul fiului lor. Lucrarea este amplasata intr-un cadru dezolant, in fata casei parintesti care a ajuns dispensar dupa nationalizare. Sunt foarte multe discutii care au in centrul lor casa parinteasca a eroului nostru. Din pacate, dupa perioada in care a fost dispensar, casa a ajuns in proprietatea unei persoane fizice. Aceasta nu a constientizat importanta pe care aceasta cladire o are pentru istoria orasului si a daramat-o.

Singura amintire a sa a ramas bustul situat in fata casei parintesti din intersectia Str. Gen. Berthelot cu Str. Parcului.Bustul a fost realizat in cadrul Fabricii si Turnatoriei V.V. Rascanu din Bucuresti, in anul 1923, asa cum ne arata gravura de la baza statuii. Important de subliniat este faptul ca aceleasi turnatorii au construit si statui celebre precum: Bustul Dr. Alexandru Obregia (1935), Bustul Generalului Carol Davila (1912) si Bustul I.G. Duca (1935).”

Deci era băiatul celor care locuiau în stomatologie – pentru că asta ajunsese casa lor în anii 1970, când m-am născut eu. Locul acela responsabil pentru toate fricile mele de dentist, din cauza sculelor metalice dureroase de pe vremuri, a intervenţiilor fără anestezie serioasă şi a medicilor lipsiţi de orice empatie. Până la noi în curte se auzea şuieratul frezelor, aşa ceva nu se uită niciodată…

Cât despre „cadrul dezolant” în care este amplasată statuia, aşa este: toată zona aceea este un cadru dezolant. Pe lângă spaţiul năpădit de buruieni care a rămas în locul stomatologiei, alături se află clădirea cândva impunătoare a Prefecturii (fost sediu al PCR în anii copilăriei mele, folosită drept locaţie pentru filmări pe atunci, atât de frumoasă era), acum abandonată şi în mare suferinţă, fosta Casă a Pionierilor din oraş (o clădire cu o arhitectură minunată, dar aproape prăbuşită acum), parcul Alei (mic, celebru, dar lăsat şi el de izbelişte), construcţia niciodată terminată a unui hotel privat făcut cel mai probabil din aranjamente de-ale fostului primar (căruia i s-o fi închis robinetul cu bani când n-a mai fost re-ales), străzile cu hârtoape, copacii netoaletaţi şi toate celelalte lucruşoare care fac din municipiul Giurgiu un oraş neîngrijit, extrem de prăfuit şi de-a dreptul urât, de zici că l-a blestemat cineva.

Niciunul dintre primarii giurgiuveni perindaţi până acum la cârma oraşului, după Revoluţie, nu a făcut ceva notabil pentru el. Doar s-au dărâmat lucruri, s-au distrus arhitectură de valoare şi natură frumoasă, s-a vândut pe bucăţele industria locală (sau cel puţin partea aceea a ei care nu a fost lăsată să se facă praf) şi s-au semănat magherniţe, chioşcuri şi buticuri cu chinezării şi jocuri de noroc. Nimeni nu mai produce nimic, toată lumea comercializează ceva, iar banii – puţini – se plimbă de la unul la altul, în funcţie de cât de norocos a fost pariul dintr-o anumită zi.

Poate că oraşul ăsta aşteaptă să fie salvat de vreun străin, aşa cum a fost salvată toată ţara la un moment dat, de un rege venit din afară, care ne-a civilizat mai rapid decât ar fi făcut-o vreodată boiernaşii noştri corupţi. Şi aici trebuie să mărturisesc că scrisesem iniţial (în loc de „boiernaşii noştri corupţi”): „fanarioţii noştri”. Dar m-am gândit că e foarte posibil ca această familie Poulopoulo să fi fost urmaşa acelor fanarioţi, aşa cum erau mulţi dintre grecii stabiliţi la noi în secolele anterioare. Şi totuşi, pe soclul statuii fiului lor – unicul lor fiu – jertfit într-un război la fel de absurd ca toate războaiele lumii, au scris simplu: „Mort pentru patrie”. România era patria lor, deci. Aştept să devină şi a noastră, ca să avem mai multă grijă de ea.

Publicitate

2 gânduri despre „România lui Poulopoulo

  1. E trist ce se intampla in Romania, dar daca nu ar fi atatea firme straine, noi tinerii nu am avea de munca, am fi nevoiti sa plecam toti in strainatate. Eu ca programator sunt la al treilea job si numai pentru alte natii am lucrat, dar nu sunt platita la nivelul la care lucrez. Salariu bunicel pentru Romania, dar la nivelul tarilor pentr care lucrez, e jalnic. Am trei surori plecate in strainatate si am vazut in cazul lor ca nici acolo nu e usor, asa ca prefer sa stau in Romania cat timp nu mor de foame.

    Apreciază

    • Nu am nici cea mai mica problema cu firmele straine, din contra, cred ca sunt benefice pentru economia noastra. Asta spuneam in articol, ca mai mult bine fac strainii in tara asta decat noi… In plus, eu insami am lucrat zece ani pentru o firma straina, deci nu pot avea decat recunostinta in acest sens 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.