(C)Hanibala Lecter a Australiei

AVERTISMENT!!!!!
Articolul conţine descrieri şocante ale unor crime oribile. Nu se adresează copiilor şi nici adulţilor sensibili.

În această fotografie se află Katherine Mary Knight şi iubitul ei, John Charles Thomas Price.

Dacă vă ştiţi firi sensibile, opriţi-vă aici cu lectura, nu am glumit deloc cu avertismentul, chiar urmează detalii şocante.

Pentru că, la trei zile după ce au făcut această fotografie, ea l-a înjunghiat pe el, de 37 de ori, ucigându-l. Apoi l-a jupuit, i-a pus capul la fiert, cu legume, şi le-a pregătit copiilor lui fripturici din carnea omului…

Azi este ziua lui Stephen King, împlineşte 75 de ani, şi am zis să o marchez cumva. Şi pentru că încă nu a ieşit pe piaţă ultima mea redactare, o carte de-a lui Stephen King numită „Cujo”, deci nu vă puteam vorbi despre ea, m-am gândit să cercetez povestea acestei Katherine Knight, cea mai sângeroasă australiancă de vreodată. Despre ea am aflat întâmplător chiar ieri, din cartea poliţistă pe care o traduc acum.

Cred că este cea mai incredibilă poveste adevărată pe care am auzit-o vreodată. O femeie care avea ieşiri violente de zeci de ani, care a fost la un pas să îşi ucidă mai mulţi amanţi, pe ea însăşi şi pe bebeluşul de doar două luni, care a ameninţat în repetate rânduri că va ucide pe cineva şi care totuşi a fost lăsată în libertate de fiecare dată (???!!!) sfârşeşte prin a înfăptui cea mai odioasă crimă posibilă, cu sânge rece şi premeditare.

Atât de tare m-a uluit povestea aceasta, încât am pus cap la cap câteva articole de pe net, le-am tradus şi le-am publicat pe blog, cu avertismente clare de detalii şocante. Uneori, viaţa bate la fund ficţiunea…

Deci, dacă nu vă ştiţi firi sensibile, repet, puteţi citi şi restul poveştii, cu detaliile ei îngrozitoare – toate luate de pe internet, compilate şi traduse de mine din engleză:
–––-

Katherine Mary Knight s-a născut în 1955 în Australia, într-o familie cu probleme. Divorţuri, amanţi, un unchi sinucigaş, mama abuzată de un tată alcoolic şi violent, care o forţa să facă sex şi de zece ori pe zi, presupuse abuzuri sexuale, repetate, ale altor membri ai familiei şi asupra fetiţei. A crescut cu sfaturile mamei sale despre bărbaţi, cum că cel mai bine este să le facă ea de hac înaintea lor.

La şcoală este un copil bun, în general, până nu are vreo criză. Au fost raportate cel puţin un caz în care şi-a atacat colegii cu o armă şi unul în care a fost rănită de un profesor, care a susţinut că se afla în legitimă apărare în faţa furiei de nestăvilit a copilului.

La 15 ani renunţă la şcoală – şi pe bună dreptate, aş zice, pentru că se pare că până la acea vârstă nu învăţase nici măcar să scrie sau să citească. Face un prim pas pe drumul slujbelor ideale pentru ea, devenind tăietoare într-o fabrică de îmbrăcăminte. După un an, reuşeşte să ajungă să facă acelaşi lucru – să taie ceva – într-un abator. Călca astfel pe urmele tatălui ei, care lucrase tot în abatoare, toată copilăria fetei.

Talentul şi pasiunea fetei dau roade şi este promovată rapid, de la tăierea de maţe, la dezosări. Asta chiar era slujba de vis pentru ea: pentru iubitorii de jocuri de cuvinte, „boning” în engleză înseamnă nu numai „dezosare”, dar şi „tăvăleală” – deci cele două pasiuni ale femeii într-una singură…

Primeşte de la serviciu propriul set de cuţite, pe care le ia acasă şi le agaţă deasupra patului „ca să fie la îndemână în caz de nevoie”. Îşi va păstra şi îmbogăţi acest obicei toată viaţa (până la arestare), casa ei având pereţii şi tavanul tapetaţi cu diverse ustensile şi arme.

La 18 ani, e deja celebră pentru bătăile ei cu mâinile goale, fiind capabilă să înfrunte pe oricine, mai ceva ca un bărbat.

La 19 ani, se mărită cu un coleg de serviciu la fel de alcoolic şi violent ca şi ea. În noaptea nunţii, ea încearcă să îl sugrume, motivând ulterior că omul adormise după doar trei partide de sex. Mariajul durează vreo doi ani, timp în care violenţele se ţin lanţ: de exemplu, într-o seară în care bărbatul se întoarce târziu acasă, după o partidă de darts, Katherine îi fracturează craniul cu o tigaie şi îi arde toate hainele. Poliţia nu face nimic pentru că omul îşi retrage curând plângerea. Însă o şi părăseşte pentru o altă femeie, la scurtă vreme după ce se naşte primul lor copil.

Katherine se supără foarte tare şi iese la plimbare cu copilul, însă dă cu căruciorul de pereţi. E internată la spital, diagnosticată cu depresie postnatală şi tratată câteva săptămâni. Tratată prost, cel mai probabil, din moment ce, imediat cum iese, îşi aşază fetiţa (în vârstă acum de două luni) pe linia de cale ferată şi o lasă acolo. Apoi fură un topor şi ameninţă cu el mai multe persoane din oraş. Un bărbat fără adăpost găseşte copilul cu puţin timp înainte de trecerea trenului şi îl salvează. Mama este arestată şi dusă din nou la spital, de unde este lăsată să plece a doua zi, aparent vindecată.

După câteva zile, atacă o femeie, o taie pe faţă cu unul dintre cuţitele ei şi o forţează să o ducă cu maşina până la soţul fugar. Se opresc pe drum la un service, unde femeia reuşeşte să fugă şi cheamă poliţia. Când ajung poliţiştii, Katherine luase deja un băieţel ostatic şi îl ameninţa cu cuţitul. Poliţiştii o atacă cu mături şi o dezarmează, apoi o internează într-un spital de psihiatrie. Aici, Katherine le povesteşte asistentelor cum a vrut să îl ucidă pe mecanicul de la service pentru că reparase maşina soţului ei, cu ajutorul căreia acesta fugise de acasă. Şi că apoi intenţiona să îl ucidă şi pe soţ, şi pe soacră-sa.

Poliţia le povesteşte celor doi care erau intenţiile lui Katherine, iar aceştia decid să se întoarcă la ea acasă, să o ajute. Aşa că femeia este lăsată să plece din spital după puţină vreme, în grija lor.

După patru ani, în 1980, mai fac o fată. După alţi patru, e rândul lui Katherine să îşi părăsească soţul. Se mută cu părinţii la început, se angajează din nou la abator, însă are un accident şi se pensionează medical. Primeşte o locuinţă socială.

În 1986 se cuplează cu un miner. E mereu geloasă şi îi face crize, mergând până la a-i tăia gâtul câinelui său, un pui de dingo în vârstă de două luni, în faţa lui, pentru a-i da un exemplu de ceea ce ar fi în stare să-i facă dacă ar înşela-o. Apoi îi dă şi lui cu o tigaie în cap, lăsându-l inconştient.

În 1988, se naşte a treia fiică a ei. De bucurie, Katherine decorează casa cu piei de animale, cranii, coarne, capcane ruginite, macete, furci etc. Pe pereţi şi tavan nu mai rămâne loc să arunci un ac.

La puţină vreme, se ceartă cu iubitul şi îl loveşte cu un fier de călcat, încins, în faţă şi îl înseamnă cu el pe piept, după care îi bagă o foarfecă în stomac. El fuge, apoi se întoarce să îşi ia lucrurile, dar îşi găseşte toate hainele făcute bucăţi – să nu uităm vechea pasiune pentru tăiat a doamnei… Omul se ascunde pentru câteva luni, dar i se face dor de fetiţă şi se întoarce să o vadă. Descoperă că Katherine se dusese la poliţie să se plângă că îi era frică de el şi obţinuse ea un ordin de restricţie împotriva lui!!! Cei doi continuă să se certe, ea îi vandalizează maşina, încearcă să se sinucidă cu medicamente, e internată din nou la ospiciu, e externată din nou drept vindecată.

În 1991, Katherine face un băiat împreună cu un fost coleg de la abator, cu care se cuplase cu un an înainte, la ieşirea din ospiciu. Relaţia durează vreo trei ani, timp în care ea este violentă şi cu el, după care ea îl părăseşte pe tatăl copilului pentru un alt bărbat: John Price.

Cei doi se mută împreună în 1995. Amândoi firi violente, amândoi cu copii de crescut. După trei ani, el continuă să îi refuze cererile de căsătorie, aşa că ea se supără şi îl pârăşte la serviciu că furase diverse lucruri. Erau nişte nimicuri inutile, însă omul este concediat de la slujba pe care o avea de 17 ani. Se supără şi se întoarce acasă la el, dar se împacă cu ea după doar câteva luni. Nu mai locuiesc împreună, însă, şi se ceartă din ce în ce mai des. Îşi pierd cam toţi prietenii din cauza asta.

În februarie 2000, se ceartă atât de tare, încât Katherine îl înjunghie pe Price în piept. El o dă afară din casă şi, în dimineaţa zilei de 29 februarie, cere ordin de restricţie împotriva ei, atât pentru el, cât şi pentru copiii lui. După-amiază, le spune colegilor săi de serviciu că, dacă nu vine la muncă a doua zi, înseamnă că l-a omorât aia. Aceştia îl sfătuiesc să nu se ducă acasă, însă el motivează că îi este frică să nu-i omoare copiii, dacă nu se duce.

Ajuns acasă, Price descoperă că Katherine trimisese copiii să doarmă acasă la nişte prieteni. Petrece seara cu nişte vecini şi se culcă pe la 11. După ce adoarme, Katherine intră în casă, se uită un pic la televizor, face un duş, apoi îl trezeşte pentru o partidă de sex.

A doua zi de dimineaţă, cunoscuţii se îngrijorează pentru că Price nu apăruse la serviciu, iar maşina lui era încă în faţa casei. Poliţiştii sparg uşa la ora 8 şi o găsesc pe Katherine comatoasă după ce luase un pumn de pastile. Alături de ea, corpul însângerat al lui Price, înjunghiat în 37 de locuri, jupuit, decapitat şi cu bucăţi lipsă.

Se pare că femeia îl atacase în somn, el se trezise şi încercase să se târască până la uşă, ea îl trăsese înapoi şi îl terminase cu lovituri de cuţit peste tot. Apoi se dusese în oraş şi scosese 1.000 de dolari de la un ATM, din contul mortului. Se întorsese, îl jupuise, îi atârnase pielea de un cârlig de abator deasupra uşii de la sufragerie, îi tăiase capul şi îl pusese într-o oală la fiert, cu legume. Aşezase masa pentru cei doi copii ai lui Price, punându-le în farfurii bucăţele de carne din fesele tatălui lor, gătite cu sos şi cu garnitură de cartofi, dovleac, varză şi dovlecei. Alături de farfurii aşezase etichete cu numele fiecărui copil, ca să fie clar cui le erau destinate.

Poliţiştii au remarcat cât de precisă fusese jupuirea cadavrului: pielea atârnată în cârlig era ca o mască, practic, tot învelişul omului, cu nas, urechi, scalp – tot, în afară de o bucăţică mică, de câţiva centimetri pătraţi, pe care se găsea cicatricea rănii anterioare făcute lui Price de către Katherine, cu cuţitul.

Mai mult de atât, Katherine a aranjat ulterior şi cadavrul – sau ceea ce mai rămăsese din el –, punându-i într-o mână o sticlă de suc goală şi aşezându-i picioarele unul peste altul. Iar peste o fotografie de-a lui Price, a lăsat o notă scrisă de mână, plină de sânge şi bucăţele mici de carne:

„Time got you back Johathon for rapping [raping] my douter [daughter]. You to Beck [Price’s daughter] for Ross — for Little John [his son]. Now play with little Johns Dick John Price.”

Acuzaţiile din bileţel, cum că Price ar fi abuzat-o pe fiica criminalei, s-au dovedit nefondate.

Katherine Knight a fost condamnată la închisoare pe viaţă, fără nicio posibilitate de eliberare, de niciun fel. Cea mai dură sentinţă din sistemul judiciar australian şi prima de acest gen pentru o femeie.

3 gânduri despre „(C)Hanibala Lecter a Australiei

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.