Cărţile mele

Lista cărţilor la care am colaborat, în ordine cronologică şi actualizată permanent:

1. Alexandru cel Mare, de Jane Bingham, ed. Pandora M, 2016. Corectură 2 (asta înseamnă ultima corectură care se face unei cărţi înainte de publicare; dacă găsiţi vreo greşeală în ea, să ştiţi că vina e a mea…).

Povestea pe foarte scurt a marelui Alexandru, scrisă pe înţelesul unor copii de şcoală primară. Cartea face parte dintr-o serie bine gândită, care chiar aşa se numeşte: „Istoria pe înţelesul copiilor”.

2. Casa păpuşilor, de M.J. Arlidge, ed. Trei, 2106. Corectură 2.

Un roman plin de suspans, potrivit ca lectură de vacanţă, despre un criminal în serie extrem de inteligent şi o poliţistă care reuşeşte să pună cap la cap indicii aparent fără nicio legătură între ele.

3. Cooperarea între sexe. Despre femei, iubire și căsătorie, de Alfred Adler, ed. Trei, 2016, 2019. Corectură 2.

O antologie de texte scrise de acest tătic austriac al psihologiei individuale, uşor de citit şi de înţeles, dacă vă interesează domeniul, în ciuda titlurilor pompoase pe care le puteţi vedea în cuprins.

4. Cea mai norocoasă fată, de Jessica Knoll, ed. Trei, 2016. Corectură 2.

Primul roman la care am lucrat şi pe care chiar l-am iubit. E o poveste marcantă, pe care aş recomanda-o tuturor adolescenţilor pentru a preîntâmpina greşeli care nu se pot recupera şi tuturor femeilor care au trecut, cândva, prin experienţa dureroasă a unui abuz. Scrisă alert, cu profunzime şi suspans, nu e de mirare că a ajuns rapid bestseller internaţional. Se pare că va fi şi ecranizată, cu Reese Whiterspoon în rolul principal, dar eu cred cu putere că niciun film nu are cum să se ridice la nivelul unei astfel de cărţi şi că aşa se pierde enorm din plăcerea şi valoarea analizei psihologice.

5. Managementul conflictelor în organizaţii, de Dan Safta, ed. Trei, 2016. Corectură 2.

Presupun că e o carte pe care o primesc ca bibliografie obligatorie studenţii de la ASE, altfel nu prea văd să aibă cineva interesul de a o citi.

6. Jumătatea Pierdută, de Sally Green, ed. Trei, 2016. Prima redactare.

Cu cartea aceasta s-a întâmplat ceva ciudat: deşi face parte dintr-o zonă a literaturii care nu îmi place deloc (fantasy), se adresează unui public din care nu mai fac de mult parte (cel tânăr) şi este al treilea şi ultimul volum dintr-o trilogie pe care am răsfoit-o şi nu m-a impresionat – ei bine, personajul principal din această carte este atât de bine creionat, încât am ajuns să mă ataşez de el şi am şi plâns un picuţ, la sfârşit. Un erou sfâşiat între dorinţele sale simple, de puşti obişnuit, şi obligaţiile sale teribile, de Vrăjitor ales. Un tânăr care îşi caută identitatea, inclusiv pe cea sexuală, într-o lume a aparenţelor înşelătoare şi periculoase. Un om chinuit de neputinţa de a i se opune laturii sale animalice, căruia întâlnirea cu Dumnezeu îi dă doar parţial răspunsul la întrebări. Unul dintre puţinele romane de acest gen pe care l-aş recomanda şi fiică-mii peste câţiva ani, deoarece este plin de simboluri şi doldora de subiecte de meditaţie potrivite adolescenţilor.

7. Ce a rămas din mine, de Alison Gaylin, ed. Trei, 2017. Redactare.

Un roman care a curs greu, plin de poveşti triste şi apăsătoare ale unor oameni care îşi ratează vieţile, prinşi în mirajul mascat al Hollywood-ului. O poveste poliţistă care nu reuşeşte să atingă profunzimea analizei psiho-sociologice pe care şi-a propus-o autoarea. Dar nu o carte imposibil de citit, pentru o vacanţă, poate merge.

8. 100 de activități cu apă pentru dezvoltarea și relaxarea bebelușului, de Perrine Alliod & Anne-Sophie Bost, ed. Gama, 2016. Prima traducere, din franceză.

Un ghid Montessori pentru părinţi, pe care am regretat că nu l-am citit cu câţiva ani mai devreme, când aveam şi eu un bebeluş şi mi-ar fi plăcut să fac cu el activităţile propuse în carte.

9. Îți scriu din Mont i Real, de Mihnea Urs, ed. Trei, 2016. Corectură 2.

Nu ştiu exact din ce motiv, dar nu citesc literatură română contemporană, la fel cum nici la filme româneşti nu mă uit (cu câteva excepţii notabile, de comedii ale ultimilor ani). De aceea, nu am termen de comparaţie pentru acest roman scris de un român, ca să pot spune dacă e bun sau rău, original sau parte dintr-un trend. Pe mine m-a surprins, pe măsură ce lucram la el, stilul mi s-a părut inspirat şi ieşit din comun. Însă nu mi s-au părut în regulă unele dintre ideile omului, nu am rezonat cu el…

10. Aerul pasiunii, de Brittainy C. Cherry, ed. Trei, 2016. Corectură 1.

Deşi a apărut în colecţia Eroscop, este o carte cuminţică, simplă şi fără pretenţia de a fi mai mult decât o poveste de dragoste. Presupun că poate plăcea la douăzeci de ani.

11. Montessori la tine acasă. 80 de jocuri pedagogice ușor de realizat, de Delphine Gilles Cotte, ed. Gama, 2017. Traducere din franceză.

Altă carte pe care îmi pare rău că nu am citit-o înainte să am copil, ca să ştiu cum să pregătesc spaţiul din casă după principii Montessori, astfel încât fiică-mea să poată învăţa mai uşor unele lucruri. Foarte utilă cartea, după părerea mea.

12. Splendidul loc al fericirii supreme, de Raluca Feher, ed. Trei, 2016. Redactare.

O lectură uşoară, de citit la plajă, pentru femei emancipate, corporatişti şi hipsteri. O plimbare în pas alert prin trei ţări cu cutume extrem de diferite de cele europene, cu locuri despre care nu ai bănui că (mai) există în secolul nostru şi cu poveşti de viaţă studiate cu microscopul scriitoarei. O excursie cu „ghidă” cosmopolită şi petrecăreaţă, care îşi scoate uneori masca de femeie puternică pentru a-şi şterge ochii de lacrimile empatiei faţă de suferinţa altora. Mai multă atenţie pentru comedia umană decât pentru senzaţionalul locurilor vizitate. Şi niscai revoltă civică, de cetăţean al planetei Pământ, împotriva semenilor care par să nu fi învăţat suficient din marile lecţii ale istoriei.

13. Juiceman, de Andrew Cooper, ed. Lifestyle, 2016. Corectură 2.

Cartea asta e fix ce se deduce din copertă: o culegere de reţete pentru sucuri şi alte gustări sănătoase, creată de un băiat frumos foc, actor şi model american, şi dedicată întregii familii.

14. Lumea de Apoi, de Susan Ee, ed. Trei, 2017. Redactare.

Al doilea volum al trilogiei Penryn și Sfârșitul lumii, continuarea romanului Îngeri căzuţi. Un fantasy pe care, efectiv, nu am înţeles de ce a trebuit să îl scrie cineva. A fost prima carte la care m-am lovit de probleme etice, m-am întrebat dacă e corect din partea mea să ajut la publicarea ei. Este foarte negru totul în cartea aceea, un horror absolut şi care nici măcar nu duce către un final înălţător, ceva care să merite sau să justifice chinul anterior. (În plus, mai era şi prost tradusă…) Dar în timp aveam să realizez că aşa sunt, de fapt, multe, PREA multe dintre cărţile acestui gen, fantasy, atât de gustat de adolescenţii de azi. Cred că ar trebui să îi punem punct, cumva, acestui trend, mă întreb cu groază cum va arăta lumea peste o vreme, cu adulţi care au consumat, în anii lor de formare, astfel de poveşti horror-apocaliptice, aduse la modă de serii cinematografice de genul Jocurile foamei. Şi sper din tot sufletul ca fiică-mii să nu îi placă aşa ceva atunci când va mai creşte puţin.

15. Dorinţe interzise, de Marina Anderson, ed. Trei, 2016. Corectură 2.

Dacă aţi vedea cum arată autoarea acestei cărţi (o englezoaică mai gospodinuţă, aşa, care scrie sub pseudonim), nu v-ar veni să credeţi că poate inventa toate acele situaţii erotice descrise cu lux de amănunte, scenele cu exces de piele şi ceva sadism, pe alocuri, care mi-au făcut destul de incomodă sarcina de a urmări greşelile de scriere din text. Dacă simţiţi nevoia unui roman erotic în toată puterea cuvântului, zic să nu o ocoliţi pe doamna 😉

16. Atracție fatală, de Meredith Wild, ed. Trei, 2017. Redactare.

A doua carte din seria Eroscop la care am lucrat. Şi din care nu îmi aduc aminte absolut NI-MIC. Nu e ceva neobişnuit pentru mine, am o memorie îngrijorător de selectivă, însă mă miră, totuşi, că nu îmi amintesc niciun detaliu, niciun nume, nicio întâmplare, deşi am recitit sinopsis-ul oficial şi notele trimise de mine la redacţie, pe marginea acestei cărţi. De aceea, o să mă bazez pe notele respective şi o să spun aici că mi s-a părut o carte slabă (dar se poate şi mai rău de atât) tradusă foarte bine, cu o încărcătură erotică ponderată.

17. Locul de unde vine lumina, de Louise Penny, ed. Trei, 2017. Redactare.

Un roman poliţist clasic, cu un inspector de poliţie canadian care anchetează un caz cu mult mai complicat decât pare la prima vedere. O poveste cu multe straturi şi sub-poveşti, care te poate prinde, dacă o laşi. Am rămas cu un gust amar după lucrul (din greu) la ea, deoarece am aflat cu acea ocazie că există oameni care doar se pretind traducători. Sper că s-a reuşit repararea a tot ce era de reparat acolo, până la urmă (mai puţin a titlului, care a rămas greşit în ciuda sugestiilor mele). Pentru amatorii genului, seria aceasta, cu inspectorul Gamache, este de citit.

18. Atomi și microunde: Cum știm ce știm. Poveștiința 2, de Alex Doppelganger, ed. Pandora M, 2017. Redactare.

O carte de popularizare a ştiinţei, care poate fi citită, înţeleasă şi savurată de copii de la 9 la 99 de ani. Atomi, electroni, neutroni şi neutrini, quarci, bosoni, raze, unde, electricitate… Câte puţin despre toate, într-un limbaj glumeţ şi colocvial. Spre surpriza mea, mi-a plăcut şi mie, deşi nu este nici din domeniul meu preferat, nici scrisă într-un stil familiar sau pe care să îl agreez 100%. În plus, am aflat câteva lucruri interesante din ea, aşa, la bătrâneţe, şi am avut o comunicare directă şi foarte constructivă cu autorul, cu care am rămas amici – un băiat care scrie foarte util şi interesant, e de urmărit.

19. Dragoste şi ură, de Rhidian Brook, ed. Trei, 2019. Redactare.

O carte bună, într-o traducere pricepută, atentă şi elegantă (Ciprian Şiulea). Ştiu că s-a făcut şi film după cartea asta (cu Keira Knightley şi Alexander Skarsgård), dar mă îndoiesc că a putut surprinde atmosfera cărţii, multitudinea poveştilor de acolo şi încărcătura lor psihologică. Dacă vă plac romanele de dragoste nesiropoasă şi vreţi să aflaţi cum s-a văzut sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial din partea învinşilor, e cartea ideală.

20. Înainte de noi, de Anna Todd, ed. Trei, 2017. Redactare.

Al cincilea roman, de dragoste, să zicem, dintr-o serie de mare succes internaţional (After), dar genul acela de succes pe care eu nu reuşesc să-l înţeleg.

21. Esterhazy. Prințul Iepure, de Irene Dische şi Hans Magnus Enzensberger, ed. Pandora M, 2017. Redactare.

Am avut o reţinere să lucrez la cărticica aceasta, deoarece originalul e în germană, limbă pe care e drept că am studiat-o opt ani în şcoală, dar pe care nu am exersat-o deloc de atunci. Însă până la urmă cred că a ieşit bine, mai ales că traducătoarea era una foarte bună, o doamnă cu care am colaborat foarte eficient şi politicos. Iar cartea este mult mai mult decât o simplă carte pentru copii. De fapt, e o alegorie socio-politică a Germaniei anilor ’90, scrisă sub forma unui roman de aventuri condensat în câteva zeci de pagini. Aş recomanda-o părinţilor de copii mai măricei, cu care se pot deschide ulterior discuţii asupra subiectelor serioase care se ascund în spatele aparenţelor.

22. Frank Einstein şi Centura Evoblaster, de Jon Scieszka, ed. Pandora M, 2017. Redactare.

Am înţeles că şi seria aceasta de cărticele amuzante, cu subiecte de ştiinţă pentru copii şi protagonist Frank Einstein, se bucură de un mare succes la generaţia tânără. Mie acest stil nu îmi place deloc, poate unde nu mai sunt de mult tânără. În plus, îmi amintesc şi că am pierdut foarte mult timp cu adaptarea unor denumiri valabile doar în America de Nord, de care nu am fost cu totul mulţumită până la sfârşit…

23. Ce să faci când ești foarte timid. Ghid pentru copiii care vor să scape de anxietatea socială, de dr. Claire A.B. Freeland şi dr. Jacqueline B. Toner, ed. Trei, 2017. Redactare.

Un ghid ilustrat, de învăţare a unor comportamente sociale, menite să îi ajute pe copiii extrem de timizi şi pe cei anxioşi să îşi îmbunătăţească viaţa socială. Stilul american, cu exemple practice, uşor de înţeles la vârste mici. O carte utilă, cred eu.

24. Povestea şoriceilor de la castel, de Michael Bond, ed. Pandora M, 2017. Redactare.

O cărticică frumoasă, scrisă de creatorul ursuleţului Paddington, potrivită pentru copii mai mici şi desenată adorabil.

25. Mă cheamă Charles Saatchi şi sunt un artoholic, de Charles Saatchi, ed. Pandora M, 2017. Corectura 1.

O colecţie de întrebări din cele mai diverse domenii, la care răspunde (uneori brutal de sincer) legenda Charles Saatchi – pionierul industriei de publicitate, celebru pentru colecţia sa de artă şi refuzul de a… răspunde la întrebări. Interesant.

26. Frânturi de lumină, de Amie Kaufman şi Meagan Spooner, ed. Trei, 2017. Redactare.

Ultimul volum al unei trilogii de mare succes internaţional (Constelaţii) şi un fantasy care păstrează o rază de pozitiv şi speranţă pentru un viitor apocaliptic. Clar nu e genul meu de lectură, dar nici nu mi-a displăcut.

27. Accident la teleportare, de Ned Beauman Ned, ed. Pandora M, 2017. Redactare.

O carte genială, după părerea mea, care pur şi simplu nu se poate povesti, pentru că naraţiunea este doar o pânză de păianjen încurcată ce acoperă de formă profundele trimiteri culturale ale autorului, spre subiecte literare, sociologice, istorice, psihologice, filosofice… Un răsfăţ intelectual, de un umor rafinat, o carte care trebuie citită de mai multe ori pentru a-i surprinde toate înţelesurile. Mai mult de atât, traducerea a fost una dintre cele mai bune la care am lucrat (dacă nu chiar cea mai bună), în condiţiile în care originalul nu era deloc simplu de adaptat. E rar să întâlneşti traducători atât de atenţi şi atât de cultivaţi ca Luana Schidu, a fost o plăcere să lucrez după ea.

Iar mesajul pe care l-a trimis ulterior la editură („M-am uitat pe redactare și chiar te rog să-mi spui cine este redactorul, pentru că aș vrea să-i mulțumesc. De mult n-am mai avut parte de o redactare atât de bună – a intervenit exact atât cât trebuia, iar acolo unde a făcut-o, intervențiile au fost excelente. În doar 2-3 locuri am revenit la varianta mea sau am dat alta, care să-mi convină mai mult.”) a contat enorm pentru mine – o începătoare în ale redactării, în căutare de confirmări că se află pe drumul cel bun. O să-i rămân veşnic recunoscătoare pentru că şi-a rupt din timp pentru aceste vorbe bune.

28. Sfârşitul lumii, de Susan Ee, ed. Trei, 2017. Redactare.

De parcă volumul al doilea al trilogiei nu îmi fusese de ajuns, l-am primit şi pe al treilea la redactare. Fata aceea, Penryn, care se tot lupta pentru supravieţuirea speciei umane, continuă şi aici războiul infinit dintre oameni, îngeri, draci, demoni, Căzuţi, Devoraţi, zombi, şesari-bice cu capete moarte-vii, lăcuste, scorpioni şi tot felul de alţi monştri scoşi ca dintr-o imaginaţie de om nebun. Sunt convinsă că există şi cititori pentru o astfel de literatură, dar eu clar nu mă număr printre ei.

29. Te văd, de Clare Mackintosh, ed. Trei, 2017. Redactare.

Un roman poliţist care a cunoscut un foarte mare succes internaţional, pe care l-am putut înţelege: m-a ţinut cu sufletul la gură pe tot parcursul redactării. Nu neapărat pentru că ar fi scris într-un mod ieşit din comun, dar cumva se cunoaşte faptul că autoarea a lucrat mulţi ani în poliţie, felul în care relatează faptele le conferă un aer de autenticitate.

30. Învăţarea prin joacă, de Mariah Bruehl, ed. Gama, 2018. Prima traducere din engleză.

Titlul original al acestei cărţi sună mult mai bine decât cel românesc (limitările limbii române, din păcate…): Playful learning. Develop Your Child’s Sense of Joy and Wonder. Şi este o carte pe care chiar o recomand cu căldură părinţilor de copii mai mici de opt ani. Cel mai utilă ar fi pentru copiii care încă nu au învăţat să citească şi să scrie, aceştia pot folosi toate activităţile descrise, treptat, de-a lungul anilor. Dar sunt multe activităţi care se adresează şi copiilor care au trecut de acest prag. Eu, personal, am făcut cu fiică-mea şi prietenii ei câteva dintre ele pe când aveau opt ani, şi s-au distrat de minune.

31. Endgame, de James Frey și Nils Johnson-Shelton, vol. 3, ed. Trei, 2017. Redactare.

Ultimul volum al unei serii fenomen, o carte-joc care a cunoscut un succes uriaş în toată lumea. Deşi nu e deloc genul meu (e tot un SF fantasy pentru adolescenţi, prea războinic pentru a-mi plăcea), trebuie să recunosc că are o scriitură originală şi inspirată, iar traducerea a fost şi ea una dintre cele foarte bune (Laurenţiu Dulman).

32. Jocul supravieţuirii, de Gin Philips, ed. Trei, 2017. Redactare.

O surpriză foarte plăcută, această carte nu prea groasă, pe care chiar cred că o citeşti cu sufletul la gură, aşa cum scrie pe copertă. E posibil să fi empatizat mai mult cu personajul principal şi pentru că este o mamă de copil mic, aflată într-o situaţie extremă şi periculoasă, în care, din păcate, există riscul să ne aflăm cam oricând în zilele noastre. Dar e o carte indubitabil bună şi dacă nu eşti mamă. De citit.

33. Ecouri din strada Scoţia, de Samantha Young, ed. Trei, 2017. Redactare.

O carte din seria Eroscop, cu mai mult romantism decât eros. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, o literatură facilă pe care nu aş recomanda-o altora, dar nici nu i-aş interzice-o fiică-mii dacă ar vrea s-o citească pe la 16 ani (mai ales că am şi avut mult de muncit la redactarea asta, măcar să nu fi fost degeaba).

34. Arşiţa, de Jane Harper, ed. Trei, 2017. Redactare.

Romanul de debut al unei australience care acum e considerată a fi printre cei mai buni scriitori de-ai lor, a primit numeroase premii şi se pregăteşte a fi ecranizat de către Reese Whiterspoon şi Eric Bana. Un roman poliţist bun, care a avut şi norocul de o traducătoare tânără, dar surprinzător de bună (Mihaela Buruiană), care i-a păstrat acel caracter apăsător din original, greutatea arşiţei care acoperă totul – trăiri, fapte, crime, oameni…

35. Așa-zisa răpire a Prinţului Oleomargarină, de Mark Twain și Philip Stead, ed. Pandora M, 2017. Redactare.

Într-o seară, pe când se afla într-un hotel din Paris, Mark Twain a fost implorat de fetiţele sale să le spună o poveste. Lui Twain i-a căzut privirea pe o fotografie dintr-o revistă şi a început să înşire o aventură caraghioasă şi bizară, cu un băiat sărac, nişte seminţe magice, o găină şi un prinţ furat. Scriitorul a schiţat ulterior povestea pe o bucată de hârtie, dar nu a definitivat-o niciodată. După mai mult de un secol, cineva găseşte hârtia şi continuă povestea, dând naştere astfel acestei cărţi speciale, amuzante şi pentru părinţi, atunci când o citesc copiilor lor.

36. După asfinţit, de Alexandra Bracken, ed. Trei, 2017. Redactare.

Ultimul volum al trilogiei Minţi primejdioase. Din nou ghinionul de a primi un text slab de reparat…

37. Porţile, de John Connolly, ed. Pandora M, 2017. Redactare.

O minune de carte, prima din seria care îl are drept protagonist pe puştiul Samuel Johnson, o serie aparent de aventuri horror, dar care e plină de trimiteri istorice şi ştiinţifice, precum şi de un umor foarte bun, ironic, la adresa însuşi genului horror. Am lucrat mai mult la cartea asta tocmai pentru că mi-a plăcut în mod deosebit şi cred că ar fi fost păcat să trec pe lângă bogatele sale semnificaţii fără să încerc să le înţeleg şi să le scot în evidenţă. Cartea poate fi o încântare atât pentru copii (peste 10 ani, aş zice), cât şi pentru părinţii lor intelectuali.

38. Înfruntând torentul. Spirite-Animale 5, de Tui T. Sutherland, ed. Pandora M, 2018. Redactare.

Ideea seriei nu e neapărat rea (o lume a cărei salvare depinde de nişte copiii care au, fiecare, câte un animal care le reprezintă spiritul), dar clar nu e pentru mine genul acesta, indiferent câte cărţi fantasy pentru adolescenţi aş citi. Un traducător interesant, care cred că poate creşte foarte frumos – şi nu spun asta pentru că avem, întâmplător, acelaşi nume de familie: Bogdan Voiculescu.

39. Cartea îndrăgostirii, de Lucy Keating, ed. Trei, 2018. Redactare.

O carte adorabilă, pe care am citit-o cu plăcere, deşi cred că se adresează unui public ceva mai tinerel. O aventură uşoară, cu dragoste şi suspans, a cărei eroină pare a fi… un personaj de carte care se crede real. Care e, oare adevărul? Din nou o traducere impecabilă a lui Laurenţiu Dulman. Şi din nou un titlu pe care eu îl consider nepotrivit cu conţinutul cărţii (originalul era „Literally”, adică „literalmente”).

40. Călătoria mea cu Charlie, de Mark Lowery, ed. Pandora M, 2018. Redactare.

Cartea pe care aproape că nu am putut să o termin, atât de tare plângeam în timp ce mă apropiam de sfârşit cu lectura şi lucrul. După mai mult de patru decenii de citit cărţi, e din ce în ce mai greu să găseşti unele care să te emoţioneze atât de puternic, şi totuşi, această cărticică aparent simplă şi senină a reuşit să o facă. Zob m-a făcut. Neapărut de dăruit cuiva care a pierdut pe cineva drag.

41. Evadarea din turn (Ordinul iepurilor regali din Londra, vol. 2), de Santa şi Simon Sebag Montefiore, ed. Trei, 2018. Redactare.

O aventură cu iepuraşi-agenţi secreţi, parte dintr-o serie de succes a unor povestitori cunoscuţi, soţ şi soţie (unul autor de ficţiune, celălalt, şi de cărţi „serioase”, de istorie). N-a fost pe gustul meu, dar pot înţelege de ce place altora.

42. Cine a fost Ginghis Han?, de Nico Medina, ed. Pandora M, 2018. Redactare.

Foarte bună seria aceasta cu Cine a fost…, am aflat multe lucruri pe care nu le ştiam, în ciuda unei culturi generale bune, aş zice, pe care o am. Sigur că e o serie dedicată copiilor, însă credeţi-mă că poate fi citită cu plăcere şi folos la orice vârstă.

43. Parenting de râsu’ plânsu’, de Anna Whitehouse, Matt Farquharson, ed. Univers, 2018. Redactare.

Experienţa plină de umor (englezesc), dar şi de emoţie şi sfaturi raţionale, a unor tineri părinţi. Nu e o lectură indispensabilă, dar nici de trecut complet pe lângă ea, dacă vă iese în cale. Mai ales că am muncit pe brânci la cartea asta, a necesitat, practic, o re-traducere, nu doar o redactare, şi mai aveam şi un termen-limită apropiat. Iar ca să fie ghinionul complet, nici măcar nu apare numele meu la caseta tehnică. Poate din cauza titlului original al cărţii („Parenting The Sh*t Out Of Life”), care o fi atras o situaţie demnă de expresia: „Sh*t happens” 😉

44. seria Poveşti aniversare, ed. Gama, 2018. Traducere din franceză.

Pur şi simplu, am adorat să lucrez la cărţile acestea. Nu numai că sunt ilustrate extraordinar de bogat, dar şi conţinutul e deosebit. Poveşti clasice în rezumat, repovestite copiilor pe limba noastră de acum şi fără amănuntele horror din versiunile originale, scrise acum câteva secole; povestiri originale, drăguţe şi moralizatoare; cântece franţuzeşti pentru copii, celebre, pe care m-am amuzat foarte tare să le traduc şi adaptez în română (aici au existat câteva mici scăpări la editare, din păcate, care m-au necăjit atunci, dar peste care se poate trece); fabule pe care le-am tradus, zic eu, mai potrivit zilelor noastre, pentru a putea fi citite şi apreciate de copiii generaţiilor noi.

46. Vrăjitoarea, de Camilla Lackberg, ed. Trei, 2018. Redactare.

O altă experienţă interesantă, deoarece am lucrat la redactarea unei traduceri dintr-o limbă pe care nu o cunosc: suedeza. Sigur că, atunci când cunoşti alte câteva limbi europene (şi în special germana şi engleza), poţi să „te prinzi” la un moment dat şi cum stă treaba cu limbile scandinave. Însă eu sunt o persoană deosebit de conştiincioasă şi pedantă, aşa că am verificat iar şi iar, şi iar, cu ajutorul generos al internetului, toate construcţiile care nu sunau logic. Iar când mai ai parte şi de un traducător care nu se oboseşte să îşi pună singur virgulele, distracţia e şi mai interesantă… Dar a ieşit o carte bună, zic eu. O carte plină de suspans, scrisă de regina incontestabilă a literaturii suedeze, care urmăreşte planuri diferite în spaţiu şi timp, pe care le leagă între ele, până la sfârşit, într-un mod surprinzător. Ca mamă de fată, însă, eu am suferit foarte tare la unele paragrafe în care se descriu nejustificat de brutal, după părerea mea, unele lucruri. De citit doar de către suflete mai tari.

46. Ce este Statuia Libertăţii?, de Jean Holub, ed. Pandora M, 2018. Redactare.

Echivalentul seriei Cine a fost…, pentru monumente şi noţiuni, seria Ce este… mi se pare la fel de inspirată şi de utilă pentru copii ceva mai măricei, curioşi să afle detalii despre lumea în care trăiesc.

47. Înălțare și declin. Spirite-Animale 6, de Eliot Schrefer, ed. Pandora M, 2018. Redactare.

Aceeaşi impresie pe care mi-a lăsat-o şi volumul 5 al seriei (vezi nr. 38 din această listă, mai sus), deşi este scris de alt autor – fiecare carte din această serie are, de altfel, autori diferiţi. Dar plăcuta surpriză de a vedea un traducător care a evoluat de la un volum la următorul (tizul meu, Bogdan Voiculescu).

48. Room on the Broom, de Julia Donaldson. Traducere de plăcere, din engleză.

Atât de tare mi-a plăcut să traduc cântece şi poezii din franceză, pentru editura Gama (vezi nr. 44 din această listă, mai sus), încât mi-am dat singură sarcina de a mai traduce ceva în versuri: geniala carte a Juliei Donaldson, care încă nu apăruse tradusă la noi atunci când m-am apucat eu de ea. După ce am terminat-o, i-am propus-o editurii, însă mi s-a răspuns sec că nu sunt interesaţi, deoarece ei colaborează la cărţile acestei autoare doar cu Florin Bican. Într-adevăr, după o vreme a ieşit pe piaţă şi traducerea lui, dar eu tot cred că a mea e mai bună, sîc :-p Şi ca să nu rămân cu frustrarea că am muncit degeaba, am pus traducerea mea aici https://mamaalunitza.wordpress.com/2019/09/25/room-on-the-broom-povestea-unei-traduceri-de-placere/ şi am făcut şi un atelier cu copiii, la bibliotecă, în care ne-am uitat împreună la filmul animat şi am citit subtitrarea aceasta, tradusă de mine. A ieşit minunat.

49. Corpul ei şi alte desfătări, de Carmen Maria Machado, ed. Vellant, 2018. Redactare.

O carte-fenomen, cu o scriitură rară şi cu capacitatea de a naşte emoţii nebănuite în cititori. Nu pentru orice cititori, însă, e nevoie de deschidere, toleranţă şi aplecare înspre profunzimi pentru a citi aşa ceva. Traducere deosebit de elegantă, semnată de Vali Florescu. O încântare.

50. Câmpul de luptă, de Jérôme Colin, ed. Vellant, 2020. Traducere.

Un roman pe care m-am bucurat mult să îl pot traduce, nu numai pentru că e delicios, dar şi pentru că se potrivea perfect cu situaţia în care urma să mă aflu foarte curând: aceea de părinte de copil adolescent.

O carte cu mult, foarte mult umor. Se citeşte uşor, iar în personajul principal se pot regăsi nu doar părinţii de adolescenţi, ci şi adulţii care se află într-un cuplu de suficient de multă vreme cât să fi pierdut scânteia, nebunia, dorinţa. Bărbaţii cărora le-a mai rămas doar toaleta drept refugiu paşnic şi împărăţie exclusivă într-o casă în care nu se mai bucură de nicio autoritate. Soţii care visează la sex sălbatic cu propria soţie, mult prea luată de valul vieţii anoste de zi cu zi pentru a se mai gândi la escapade de acest gen. Cei cu pânze de păianjen în pantaloni, aşa cum li se întâmplă multora trecuţi de o anumită vârstă şi/sau vechime în cuplu.

51. Viaţa şi aventurile lui Moş Crăciun, de L. Frank Baum, ed. Vellant, 2018. Redactare.

Pentru copiii care pun (prea) multe întrebări legate de Moşu’, cartea ideală care le poate da toate răspunsurile: cine e el, unde s-a născut, cum a ajuns Moş Crăciun, de unde şi până unde intră pe coş şi lasă cadouri în ciorăpei, şi multe, multe altele. O carte inspirată şi foarte diferită, scrisă de autorul Vrăjitorului din Oz.

52. Cercul, de Bernard Minier, ed. Trei, 2020. Traducere din franceză.

Primul roman „pentru oameni mari” tradus de mine şi publicat, pe care l-am putut ţine concret în mână (şi l-am ţinut cu greu, pentru că e mare ;-), aproape 600 de pagini). Mi-a plăcut mult să îl traduc, are un fir narativ puternic şi personaje ataşante, care te ţin legat de poveste. Nu e deloc uşor să ai disciplina de a duce la capăt o lucrare atât de mare – şi să o duci bine. Sunt convinsă că mi-au scăpat lucruri, şi greşeli de tastare, şi „furculiţioane”, e un nărav normal la cineva aflat la prima traducere mare, dintr-o limbă pe care o cunoaşte foarte bine. Dar probabil că n-au fost mari, din moment ce i-am lăsat o impresie bună redactorului meu – un om de o mare cultură literară, care îşi aminteşte că a citit cartea cu plăcere. M-a bucurat mult această părere, cum m-a bucurat, de altfel, şi faptul că editura mi-a alocat un astfel de redactor, care să asigure traducerii o formă finală cu adevărat bună.

E al doilea volum din seria detectivului Martin Servaz. Primul, apărut şi la noi, tot la ed. Trei, Îngheţat, a avut un succes uriaş în Franţa şi nu numai, fiind deja ecranizat sub forma unui serial difuzat de Netflix. Romane poliţiste clasice, cu suspans bine construit, dar cu ceva în plus ­– emoţie, psihologie, dramă – cum numai un scriitor bun poate să creeze. De citit.

53. Băieţelul de 1000 de ani, de Ross Welford, ed. Vellant, 2019. Corectură.

O carte foarte frumoasă, din toate punctele de vedere. O poveste emoţionantă despre copilărie, tristeţe, prietenie, eternitate, greşeli, regrete, bucurii – o poveste despre viaţă, aşa cum e ea, brodată pe firul narativ al unei întâmplări excepţionale, cu un băieţel care pare de 11 ani, dar are, de fapt, 1000. Am avut plăcerea să îl întâlnesc şi pe autor, la un târg de carte, şi să îi mulţumesc pentru ocazia pe care mi-a dat-o, să pot lucra la o carte care mi-a făcut multă plăcere, care nu a necesitat corecţii importante (era deja bine tradusă şi redactată) şi pentru care am fost şi plătită, pe deasupra 😉

54.

O carte motivaţională deosebită, la graniţa cu arta, care sper că va apărea şi la noi (la ed. Vellant) până la urmă, după ce a avut un succes enorm în SUA. Redactare.

55. Băiatul-peşte, de Chloe Daykin, ed. Vellant, 2019. Redactare.

Un roman pentru copii mai măricei, despre un băiat special. Deşi nu poate fi nicidecum considerată o scriere comercială, povestea poate fi citită uşor. Aşa cum am făcut-o şi eu, de altfel, deoarece în urma unei traducătoare atât de talentate ca Lavinia Branişte nu prea ai multe de făcut. De dăruit familiilor cu copii speciali sau mai sensibili decât alţii.

56.

Un roman pentru copii mai mari, ca o poveste ninsă de Crăciun, o fantezie din cele frumoase şi bune, cu imaginaţie, umor şi aventură. Sper să apară anul acesta, la ed. Vellant. Traducere din engleză.

57, 58, 59.

Trei cărţi speciale şi foarte educative, după părerea mea, pe care sper să le vedem în curând apărute la ed. Vellant. Redactări.

60.  Împăratul spinilor, de Mark Lawrence, ed. Nemira, 2020. Redactare.

Partea a treia (şi ultima) a seriei Imperiul fărâmiţat. O carte scrisă cu un talent uriaş, dar cu o prea mare înclinaţie spre groază şi urât. Cele mai dure descrieri ale unor carnagii şi torturi pe care le-am citit vreodată – dar e drept că eu nu consum acest gen (l-aş putea numi „fantasy eroic”), suspectez că e ceva obişnuit pentru fanii săi.

61, 62, 63. Emoţiile şi sentimentele, Bun sau rău, Furia, de Catherine Dolto şi Colline Faure-Poirée, ed. DPH, 2020. Redactare.  Trei cărticele de psihologie pentru copii, pe care le-aş recomanda cu drag oricărui părinte. Sunt scrise pe înţelesul celor mici (aş zice 5-8 ani) şi îi pot ajuta să îşi explice unele emoţii, trăiri şi accese prin care trec uneori.

64, 65.

Două cărţi de popularizarea ştiinţei la care am lucrat de când a început izolarea – şi le sunt foarte recunoscătoare pentru asta celor de la ed. Vellant, care s-au gândit să mi le încredinţeze în lucru. Nu numai că mi-au ţinut mintea ocupată şi cu altele, pe lângă toate lucrurile triste din jur, dar am şi aflat o groază de lucruri pe care nu le ştiam, şi zău dacă înţeleg de ce nu le-am învăţat în şcoală. Traduceri din engleză.

66. Piranesi, de Susanna Clarke, ed. Nemira, 2020. Redactare.

susanna-clarke-piranesi

Am avut o surpriză foarte plăcută cu această carte. Nu numai că am avut parte de o traducere impecabilă (e un adevărat răsfăţ pentru un redactor să lucreze după un traducător şi inspirat, şi conştiincios), dar e o carte care mi-a ridicat întrebări, mi-a dat de gândit, m-a încurcat, chiar, în încercarea de a-i descifra sensurile. Un roman pe care sunt sigură că l-aş fi adorat la 20 de ani (mai mult sau mai puţin). O carte mult-aşteptată de fanii Susannei Clarke, care nu a mai publicat nimic de 14 ani, după marele succes internaţional cu „Jonathan Strange & Mr Norrell”.

67. O să-mi mănânce pisica ochii? Răspunsuri la întrebări mari și mici despre moarte, de Caitlin Doughty (ilustraţii Dianné Ruz), ed. Nemira, 2020. Redactare.

Probabil una dintre cele mai ciudate cărţi la care am lucrat până acum: o antreprenoare de pompe funebre răspunde întrebărilor unor copii despre ceea ce se întâmplă, cu noi şi cu alţii, după moarte. Dat fiind că are un subiect extrem de delicat, deşi e scrisă cu umor şi foarte mult firesc, presupun că părinţii se vor împărţi în două tabere – cei care vor primi cu entuziasm apariţia unei astfel de cărţi şi cei care vor fi oripilaţi de această idee. Eu mă înscriu în prima tabără şi cu siguranţă îi voi da fiică-mii să citească cartea, imediat cum va apărea (lansarea e prevăzută pentru 30 octombrie, la timp pentru Halloween, desigur).

68. Odiseea genelor, de Évelyne Heyer, ed. Nemira, 2021. Traducere.

O carte de antropologie genetică, deosebit de interesantă, pe care o recomand tuturor celor curioşi  să afle lucrurile de bază legată de evoluţia omului, aşa cum sunt cunoscute ele acum datorită cercetării genetice. Scrisă pe înţelesul tuturor (aş poziţiona-o de la 12-14 ani în sus), cu povestiri originale şi informaţii clare, ar putea înlocui cu succes multe lecţii de (pre)istorie din şcolile noastre. Eu, una, am tradus-o cu mare plăcere şi cu o curiozitate nestinsă de a afla lucruri noi, de la un capitol la altul.

69. 100 de femei afurisite, de Hannah Jewel, ed. Nemira, 2021. Redactare.

Povestirea pe foarte scurt a vieţilor şi faptelor ieşite din comun ale unor doamne şi domnişoare din istorie. Ceea ce deosebeşte această carte de celelalte de acelaşi gen apărute în ultima vreme, despre femei care au înfăptuit lucruri măreţe, e că aceasta este scrisă mai… neortodox, ca să zicem aşa. Deci nu e recomandată firilor sensibile 😉

70-72. Trei romane Young Adult. Redactare.

 

VA URMA…