Despre o Carte, azi, de Ziua Cărţii

Pentru că am aflat de curând că ziua de 23 aprilie a fost aleasă drept Ziua Internaţională a Cărţii deoarece la această dată au murit, de-a lungul secolelor, câţiva scriitori importanţi, precum Shakespeare şi Wodsworth, iar Miguel de Cervantes a fost îngropat.

Pentru că mi-a plăcut mult să aflu că în Spania, de unde provine această sărbătoare, ea a fost cuplată cu cea de Sfântul Gheorghe, numită şi Ziua Trandafirului, iar oamenii obişnuiesc ca azi să îşi dăruiască unii altora o carte împreună cu un trandafir.

Pentru că mi se întâmplă foarte rar să îmi placă din tot sufletul o carte pe care o primesc în lucru, la corectat, redactat sau tradus.

Pentru toate astea şi poate pentru încă alte câteva motive, azi vreau să vă vorbesc puţin despre cartea “Călătoria mea cu Charlie” de Mark Lowery.

Singura carte pe care mi-a fost teribil de greu să o termin de redactat, pentru că plângeam în hohote citind. Una dintre cărţile acelea care par line şi banale la început, pentru ca spre final să te lovească în moalele capului cu ceva complet neaşteptat. O carte mare, aşa cum nu mulţi oameni pot scrie: pe gustul şi mai ales pe înţelesul tuturor – copii sau adulţi, femei sau bărbaţi, intelectuali sau nu, părinţi sau nu. În biblioteca inimii mele, am aşezat-o deja pe raftul cel mai drag mie, al cărţilor simplu de citit care îţi săgetează inima cu o emoţie copleşitoare, îmbogăţindu-ţi în acelaşi timp mintea cu o înţelepciune practică şi folositoare. Martin Tompkins, băieţelul de 13 ani care încearcă să îşi salveze familia la capătul unei călătorii riscante, stă de acum în sufletul meu alături de alţi mari eroi mici cu vieţi exemplare, precum Tombuctu al lui Paul Auster sau Algernon al lui David Keyes.

I-am luat deja această carte unei prietene care a trecut prin ceva asemănător cu copiii ei (nu pot spune prin ce anume, ar fi ca şi cum v-aş recomanda să citiţi un roman poliţist după ce v-aş spune numele criminalului, descoperit de mine la sfârşitul acestuia). Şi mi-ar plăcea să mă credeţi pe cuvânt că poate fi cadoul perfect pentru oricine azi, de Ziua Cărţii. Inclusiv pentru voi înşivă, dacă simţiţi nevoia unei poveşti care se citeşte uşor şi care vă lasă sufletul ca spălat după o ploaie de primăvară cu frumos în loc de picături de apă, şi cu multă iubire. Un cadou care merită făcut cu un trandafir alături.

Reclame

Lista pentru Gaudeamus 2017

Una dintre cărţile mele preferate, deşi de groază, a fost „Misery” a lui Stephen King. Este vorba acolo de o cucoană aparent banală, care este într-atât de pasionată de o serie de romane încât, atunci când află că autorul acesteia a hotărât să îi pună capăt şi să ucidă personajul principal, îl ia ostatic şi îl torturează pe bietul scriitor până când va rescrie ultima carte, readucându-i la viaţă idolul de hârtie.

Mi-am adus aminte de povestea asta atunci când fiică-mea mi-a dictat lista de dorinţe pentru târgul de carte Gaudeamus, care începe mâine:

  1. Tracy Beaker vol. 2
  2. Penny Pepper vol. 2
  3. Clementina vol. 3
  4. Judy Moody vol. 2-6
  5. Charlie şi marele ascensor de sticlă

Deci nu numai că a început să citească serios, de o vreme încoace, dar a şi dezvoltat pasiuni pentru câteva dintre personajele întâlnite în cărţile citite şi îşi doreşte neapărat toate continuările scrise cu respectivele personaje. Acestea sunt, după cum se observă, preponderent fetiţe cam de vârsta ei, uşor încăpăţânate şi băieţoase, dar cu suflet sensibil, aşa cum este şi ea. Iar ultimul titlu de pe listă a ajuns acolo pentru că Luna citeşte acum „Charlie şi fabrica de ciocolată” de Roald Dahl, care pare a avea toate şansele să ajungă cartea ei preferată, dacă ar fi să judec după viteza cu care îi devoră paginile.

Sper să găsesc toate cărţile de pe lista copilului în zilele următoare, când o să-mi fac curaj să ajung la Romexpo. I-am promis că i le cumpăr pe toate, deşi tare prost pică târgul ăsta fix înainte de decembrie, care este cea mai păguboasă lună din an pentru finanţele noastre, cu ziua Lunei poziţionată între Moş Nicolae şi Moş Crăciun. Dar mă bucur că îşi doreşte, în sfârşit, cărţi, după ce multă vreme crezusem că nu va ajunge niciodată să citească.

Şi bărbatu-meu îşi doreşte cărţi. Sau mai bine zis, o singură carte, tot o continuare de serie, mult-aşteptata „Furia dimineţii” de Pierce Brown, care încheie o trilogie SF extraordinară, se pare, începută cu „Furia roşie” şi „Furia aurie”.

Numai eu nu îmi doresc nimic. De mai mult de un an încoace, de când am început să colaborez la redactări şi traduceri de carte, aproape că nu am mai citit nimic în afară de cărţile la care lucrez. Nu toate sunt pe gustul meu, la urma urmei este ca la orice alt serviciu, unele sarcini îţi plac, altele nu, dar au fost în ultima vreme şi câteva volume pe care v-aş recomanda să le puneţi voi pe listele de Gaudeamus, toate de la Trei şi Pandora M:

Ultimul meu coup-de-foudre, romanul de aventuri pentru adolescenţi „Porţile”, de John Connolly, la care am râs singură în timp ce lucram, deşi practic nu făceam parte din publicul-ţintă. Dar este o carte foarte bună, cu un umor negru bogat, care poate satisface şi un adult prin numeroasele trimiteri culturale mai mult sau mai puţin explicite. Şi apropo de trimiteri culturale, să nu uităm precedentul meu coup-de-foudre, „Accident la teleportare” de Ned Beauman, un deliciu elitist care a apărut acum câteva luni şi care nu trebuie nici el ratat.

Tot un deliciu este şi cărticica pentru copii „Așa-zisa răpire a prințului Oleo Margarină”, rezultatul unei colaborări aparent imposibile între Mark Twain, cel care i-a mâzgălit începutul pe o bucăţică de hârtie, și Philip Stead, cel care a hotărât să îi continue povestea, la peste o sută de ani distanţă. Este genul de carte pe care o pot citi împreună adulţii şi copiii, fiecare luându-şi doza de satisfacţie din palierul adecvat vârstei sale.

Iar dacă vă plac romanele-thriller, cu suspans şi atmosferă, în care să vă simţiţi apăsaţi aproape fizic de necazurile şi pericolele care le pândesc pe personajele principale, aveţi de ales între „Jocul supravieţuirii” de Gin Philips (orice mamă de copil mic se va regăsi, cu ceva fiori, în cartea asta), „Te văd” de Clare Mackintosh sau „Arşiţa” de Jane Harper. Cărţi numai bune de pus într-un bagaj pentru minivacanţa de 1 Decembrie sau maxivacanţa de Crăciun care urmează curând, tare curând…