Ne-am informatizat şi nu prea

Azi am primit din nou o recomandată. De fapt, azi NU am primit din nou o recomandată, pentru că poştaşul se încăpăţânează să treacă pe la mine în jurul orei 9:00, exact în cele 10 minute cât lipsesc de acasă să o duc pe fiică-mea la şcoală. În restul timpului, sunt preponderent lipită de scaunul de calculator, deci uşor de găsit. Îl suspectez că mă pândeşte când plec şi fix atunci se face că sună la uşa mea. O fi încă supărat că îmi primesc alocaţia pe card de ceva vreme încoace, deci nu îi mai pot lăsa şpaga pe care aproape că şi-o oprea automat înainte, când îmi aducea personal cei 42 de lei alocaţi de generosul Stat român pentru fiică-mea, iar lui i se păreau cuveniţi cei 2 lei „mărunt”.

Pentru că experienţa m-a învăţat că serviciile Poştei Române mai sunt folosite doar de alte instituţii ale Statului, iar Statul nu îmi scrie, în general, ca să mă felicite de Crăciun, am presupus că este vorba, din nou, de o înştiinţare de plată. Ca şi data trecută. Dar pe aia am plătit-o, oare de ce îmi vine iar o recomandată, cu doar două săptămâni mai târziu? Să nu fi intrat banii?… Aşa că mi-am zis că este momentul să îmi verific situaţia fiscală pe SPV. Nu, nu este vorba de vreun virus nou, ci de Spaţiul Privat Virtual, pe care ANAF l-a creat pentru a uşura viaţa contribuabililor, dându-ne posibilitatea să aflăm online informaţii despre obligaţiile noastre fiscale. Mi-a fost recomandat călduros acest site, atunci când m-am dus să îmi declar veniturile la ghişeu. „Nu e nevoie să mai bateţi drumul până aici, puteţi face plăţile online, apoi intraţi pe SPV să verificaţi dacă mai aveţi datorii”, mi-a zis doamna de la ghişeu, când în sfârşit am reuşit să ajung la ea, după un trafic de coşmar, o coadă (destul de mică, e drept) şi un drum suplimentar la făcut copii xerox şi completat teancuri de hârtii. Sunt o mare fană a internetului, iar perspectiva de a putea rezolva de acasă ceea ce, iată, se poate rezolva de la distanţă mă bucura nespus.

Şi am intrat pe SPV. Şi am completat formularul de înscriere. Şi am băgat o groază de date personale. Şi mi-au trimis mesaje cu parole şi pe e-mail, şi pe telefonul mobil. Şi le-am băgat şi pe alea. Şi rezultatul? Iată-l:

spvAcesta este ecranul de răspuns, printat la sfârşitul tuturor operaţiunilor. În fine, doar a doua pagină, pentru că prima a ieşit goală, atât de bine este setat minunatul soft făcut de… oare cine?… Ghiţă sau Siveco? Că alte firme de IT nu cred să fi avut vreodată acces la contracte mari cu Statul român. Hai să vă ajut cu un zoom:

spv-mare

Deci trebuie să fac încă un drum până la ei, ca să îmi aprobe înscrierea pe un site. Şi nu cu mâna goală, ci cu buletinul în mână şi, mai ales şi mai ales, cu COPIE după acel buletin!

Nu, pur şi simplu nu se pot face bine niciodată instituţiile astea. Nu se poate să ne informatizăm, eficientizăm sau măcar să ne deşteptăm un pic. A încercat guvernul actual o reducere a birocraţiei, dar nu a răzbit. Mi se pare că a reuşit să scoată numai cazierul din dolofanul dosar (cu şină, neapărat!) pe care trebuie să îl duci plocon peste tot pe unde ai, n-ai treabă. În rest… Nu mai departe de ieri am fost la SEAP, să cumpăr nişte poziţii de catalog pentru licitaţii electronice (nu mă întrebaţi ce e aia, nu erau pentru mine): doar o coadă mică şi doar un formular de completat, e drept, dar tot a trebuit să fac un drum fizic pentru a putea intra pe un site web. Iar la ghişeu tot mai trona un mare afiş: „Nu se pot face plăţi cu cardul”, aşa că a trebuit să plătesc cash 2,40 lei per poziţie. Da, pentru doi lei şi patruzeci de bani am făcut toate astea. Cred că mai mult au costat hârtiile pe care le-au pus în diverse dosare acolo, ca să ateste că le-am dat doi lei. Dar trebuie să remarc progresul de a fi avut să-mi dea rest. Mi s-a întâmplat mai demult, şi nu o dată, să am de plătit tot astfel de sume ridicole şi să nu pot, pentru că funcţionara nu avea rest să îmi dea şi refuza să primească bani în plus, oricât de puţini ar fi fost ei. Până şi din cauză că nu avea 10 bani rest se putea încăpăţâna vreo funcţionară să mă trimită aiurea de la ghişeul la care ajunsesem după mari eforturi: „Întoarceţi-vă cu bani ficşi”. Aici, la SEAP, funcţionarele au fost tare drăguţe ieri, aşa că nu m-am supărat mai deloc pentru timpul pierdut.

Dar mâine o să mă duc la Poştă, unde o să mă enervez inexorabil la ghişeele cu cozi uriaşe şi cu funcţionare nu acre, ci ostile de-a dreptul. Apoi o să mă enervez citind conţinutul recomandatei. Ceva, ceva, mă face să cred că voi afla că nu a funcţionat plata online pe care le-am făcut-o. Aţi încercat vreodată să trimiteţi bani pe net la ANAF? Eu da. Şi sunt aproape convinsă că nu am reuşit, atât de complicat era formularul primit de la ei, cu datele necesare plăţii. Mai întâi am sunat la bancă, crezând că e o problemă cu câmpurile lor de date din aplicaţia de internet banking. Dar nu era. Apoi am sunat la ANAF, la numărul pus de ei la dispoziţia contribuabililor pentru a primi informaţii. După ce i-am explicat nedumerirea mea doamnei de la telefon, de câteva ori, mi-a zis că a luat-o capul (textual) şi că nu înţelege nici ea nimic din propriile lor cerinţe. S-a uitat pe un formular dintr-ăsta, de-al lor, pe care îl trimit cetăţenilor profani, ca şi mine, şi nu a ştiut să mă îndrume precis. Am căzut de acord să fac plata cum mă duce capul, apoi să verific pe SPV, după vreo zece zile, dacă au ajuns banii unde trebuie. Ceea ce, după cum spuneam mai sus, am încercat să fac azi, dar nu mi-a reuşit.

O să mă duc mâine să verific şi la ANAF cum stau cu plăţile. Pentru că sunt păţită. Nu vă mai povestesc şi cum am plătit online, mai demult, o amendă de circulaţie, iar după un an şi jumătate m-am trezit din senin cu poprire pe conturi pentru că se rătăciseră banii în sistemul lor minunat, ghişeul.ro. Şi asta ar fi o poveste interesantă. Dar vă spun doar că atunci mi-a lăsat o funcţionară de la ANAF, extrem de amabilă, numărul ei de mobil: „Altădată, când mai aveţi amenzi de plătit, sau orice altceva, sunaţi-mă mai întâi pe mine, ca să vă spun eu cum să faceţi, că pe site nu e clar şi se întâmplă tot timpul încurcături dintr-astea”. I-am mulţumit frumos şi am întrebat-o de ce nu schimbă site-ul, dacă se ştie că e prost făcut. Nu am primit răspuns. Iar numărul ei de telefon, din păcate, l-am rătăcit, altfel aş fi sunat-o acum.

Mă gândesc să îi cer mâine numărul de telefon al inspectoarei mele de la ANAF. A fost şi ea destul de drăguţă când ne-am întâlnit la ghişeu, acum câteva luni. Ba chiar m-a făcut să râd atunci, într-un mod neaşteptat. Dar povestea asta… într-un episod viitor. Acum am treabă: mă duc să îmi fac copii xerox după buletin. Mai multe, că nu se ştie niciodată când o să-mi mai trebuie vreuna, în ţara lui Dosar-cu-şină Împărat.

Publicitate