1. Premiul Goncourt, cel mai prestigios premiu literar din Franţa, care se acordă pe nişte criterii drastice încă de la bun început, din anul 1903, vine acompaniat de o recompensă financiară de… 10 euro. Juriul francez consideră că autorul este suficient recompensat de faptul că a primit faimosul premiu şi astfel urmează să vândă foarte mult (în medie, peste 500.000 de exemplare), aşa că nu îi mai dau şi bani pe deasupra.
2. Premiul Academiei Franceze, titulatură care asigură scriitorului cam o zecime din vânzările unui premiat cu Goncourt, îi oferă câştigătorului său, în schimb, şi 10.000 de euro pe lângă mult-râvnita diplomă.
3. Celebrele premiile pentru literatură SF, Hugo şi Nebula, au amândouă o valoare în bani perfect potrivită cu genul literar pe care îl recompensează: o valoare SF. Adică doar în fanteziile noastre. Nimic. Nada. E drept, oferă nişte trofee drăguţe, în formă de rachetă (Hugo) şi, respectiv, de nebuloasă (aţi ghicit: Nebula).
4-6. Los Angeles Times Book Prize, premiu câştigat anul trecut de Cărtărescu al nostru pentru romanul „Solenoid”, are o valoare de 1.000 de dolari. Însă autorul român a câştigat în anii trecuţi mai multe premii internaţionale, cel mai valoros fiind cel de 150.000 de dolari din 2022, FIL (prescurtare de la numele târgului mexican de literatură „Feria Internacional del Libro de Guadalajara”), care se acordă unei scrieri într-o limbă romanică. Cu puţin noroc, Cărtărescu poate câştiga luna viitoare un alt premiu consistent, fiind nominalizat pe lista scurtă a Dublin Literary Award. Acesta are o valoare de 100.000 de euro, iar în cazul în care este câştigat de o traducere (în engleză, evident), se împarte 3/1: scriitorul ia 75.000 de euro, iar traducătorul, 25.000. Şi cu puţin mai mult noroc, o veni odată şi-odată şi Nobelul acela mult-aşteptat…
7. National Book Award, premiu american decernat, începând din 1950, mai multor categorii literare variabile, însă în principal pentru ficţiune, non-ficţiune şi poezie, asigură câştigătorilor câte un cec de 10.000 de dolari şi o statuetă de cristal.
8. Cel mai faimos premiu american (pentru literatură, dar nu numai), Pulitzer, vine acompaniat de un cec destul de modest, de 15.000 de dolari. Aş fi pariat că e mai valoros…
9-10. Booker Prize, cel care premiază literatură engleză scrisă şi publicată în Regatul Unit şi Irlanda, are o valoare de 50.000 de lire sterline. Aceeaşi valoare o are şi International Booker Prize, care recompensează o traducere în engleză a unei cărţi străine, cu precizarea că acest premiu se împarte în mod egal între autor şi traducător – ceea ce mi se pare impresionant.
11. Premiul spaniol Planeta de Novela oferă câştigătorului (autor de roman în limba spaniolă) peste 600.000 de euro, iar scriitorului de pe locul 2, „doar” 150.000. Acest premiu este, însă, uşor controversat de o vreme încoace, deoarece oficial se acordă unor manuscrise anonime, trimise juriului înainte de a fi publicate vreodată, dar de multe ori s-a dovedit că scriitorii premiaţi erau de fapt autori „de casă” ai grupului care acordă premiul. De altfel, acest premiu a şi fost refuzat în timp de unii câştigători, precum Ernesto Sabato.
12. Premiul Nobel pentru literatură are aceeaşi valoare pentru toţi laureaţii lui dintr-un anumit an: 11 milioane de coroane suedeze, adică un pic peste 1 milion de dolari. Până în 2023, fusese de „doar” 9 milioane de coroane, dar a fost mărit ca să ţină pasul cu inflaţia.
13. Cel mai valoros premiu literar de vreodată poate fi considerat cel al unei emisiuni de talente de mare succes din Emiratele Arabe Unite, un talent show de… creaţii poetice, numit „The Million’s Poet”. Imaginaţi-vă o „Vocea României” în care concurenţii nu cântă, ci îşi recită propriile creaţii, juriul îşi dă cu părerea, iar poporul votează. Premiul cel mare al acestei emisiuni a depăşit 1,3 milioane de dolari.
O mare surpriză a fost când o femeie din Arabia Saudită a fost votată de public să ajungă în finală, unde s-a clasat pe locul 3 (şi a primit peste 800.000 de dolari, ceea ce nu e deloc de neglijat). Deja fusese o surpriză pentru mulţi faptul că o femeie fusese lăsată să urce – e drept, învăluită complet în niqab – pe scena acelui concurs dintr-o ţară rigid musulmană. Hissa Hilal scria de mult poezie şi publica sub pseudonimul Remia. Tot de mult îşi dorea şi să participe la emisiune, dar soţul ei s-a codit câţiva ani să îi dea aprobarea scrisă de a ieşi din ţară pentru a participa la casting. Căci, da, în 2010, femeile măritate aveau nevoie de aprobare scrisă de la soţii lor să poată circula liber… Participarea Hissei la acel concurs, după cum era de aşteptat, a constat şi în poezii cu mesaj împotriva clericilor fundamentalişti şi s-a lăsat şi cu ameninţări cu moartea primite de curajoasa femeie. Însă premiul câştigat, chiar dacă nu cel mare, a fost şi un semn, şi un factor al schimbării oarecum timide, dar constante, care pare să se petreacă în prezent în zona Emiratelor. Căci forţa literaturii e mult mai mare decât realizează unii. Şi e mare păcat că se citeşte din ce în ce mai puţin în zilele noastre.
Mama Aluniţă 