La şase ani:
– Of… s-a spart oul de ciocolată… că l-ai pus la fundul pungii… Praf s-a făcut! Dar nu face nimic, nu trebuie să te scuzi acum pentru asta. Data viitoare o să înveţi să nu mai faci aşa.
La şapte ani:
– Sigur, tot eu trebuie să strâng şi masa, şi ghiozdanul, şi hainele! Mai stai tu mult la calculator cu prostiile tale!
La opt ani:
– Ai mare grijă, că mă superi! Şi vezi că nu-ţi mai dau tableta să te joci pe ea! Ţi-o ascund iar!
Oare cum s-a ajuns aici? I-am vorbit mereu cu calm şi cu răbdare, i-am explicat unde şi de ce a greşit, am iertat-o atunci când greşea involuntar şi am certat-o doar atunci când repeta greşeli deja făcute, tocmai pentru a fi şi ea îngăduitoare cu greşelile mele mai târziu… Pentru că ştiu că totul se plăteşte în viaţă, şi ştiu că cei mici imită comportamentele văzute în jurul lor.
Deci, oare cum s-a făcut atât de scorpie acum? La fiică-mea mă refer, desigur. Pentru că toate cele de mai sus, eu le-am auzit de la ea, şi nu invers!
Mama Aluniţă 
am patit si eu de cateva ori sa imi ia copilul telefonul din mana si sa l puna deoparte. cand isi face temele si cand stam la masa in special :)))
ApreciazăApreciază
Vai de capul nostru, ne asteapta zile grele! :-))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pregateste-te pentru urmatoarele, cu siguranta vor fi cel putin la fel de antrenante ca cele de mai sus :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma pregatesc de cand am aflat ca voi avea fetita… 🙂
ApreciazăApreciază