Stimată Gazetă Matematică,

Când te-am cunoscut, erai deja bătrână, dar strălucitoare, respectabilă şi, mai ales, redutabilă. Nu oricine era de nasul tău. Te găseai uneori greu pe la chioşcuri, te rezolvau, tot uneori greu, doar olimpicii la matematică şi erai spaima noastră, a celorlalţi mai puţin atraşi de lumea cifrelor.

Te-am regăsit acum, după zeci de ani, odată cu intrarea la şcoală a copilului meu. Şi mai bătrână, dar nu mai înţeleaptă. Ba chiar cred că te-ai senilizat. Te vinzi tuturor, ieftin, în masă şi în clasă – deşi legea interzice comerţul în şcoli. Ai exerciţii uşoare, cu bulinuţe şi elefănţei, pentru elevii de pregătitoare, pe care îi momeşti să te cumpere cu câte o jucărioară chinezească pe copertă.

Şi mai organizezi şi un concurs. Într-o ţară în care interesul personal primează în faţa empatiei şi a bunului simţ, în care valoarea culturală este neglijată, iar recunoaşterea academică se cumpără pe bani, turmele de elevi sunt mânate spre o competiţie ce ar trebui destinată elitelor. Nu se ţine cont de voinţa proprie, de vocaţia personală şi, mai ales, de vârstă.

Este o crimă morală să împingi un copil de şase ani să participe la un concurs, când el nici nu înţelege încă ideea de competiţie, iar fragilitatea lui psihologică este atât de mare încât orice temere sau eşec se pot transforma în traume pe viaţă. Noi nu am căzut în capcana ta, dar suntem printre foarte puţinii părinţi care preferă să joace naiva leapşă cu copiii lor, să le citească poveşti minunate la culcare şi să îşi umple pereţii cu fotografii zâmbitoare, de familie, nu cu diplome la kilogram.

Mai discutăm la anu’, când copilul nostru va şti să citească singur un enunţ de problemă şi nu va mai uita prima silabă a unui cuvânt până o desluşeşte pe ultima. Sau când va cere singur să stea o oră nemişcat în bancă să facă nişte exerciţii pe care, de altfel, le rezolvă cu uşurinţă încă de pe acum. Pentru că, am uitat să-ţi spun, dar copilului nostru îi place mult matematica. Şi nu o să te lăsăm să îl faci să o urască.

Cu regret,

O mamă

4 gânduri despre „Stimată Gazetă Matematică,

  1. Nu trebuie sa ne miram de nimic cand vorbim despre scoala /invatamant. Totul a devenit o marfa. Parintii sa aiba bani de dat, restul nu conteaza. De la gradinita pana la facultate se poate cumpara totul. Vorbind de stiintele exacte, exista odata gazeta de matematica, fizica si chimie. Astazi, urme epigonice ale științelor apuse. Cine are nevoie de matematica, chimie sau fizica? Avem tablete și smartphone, avem tabloide, cocalari si pitipoance. Asa ca nu ne trebuie nici o gazeta de matematica!

    Apreciază

    • Apropo de gadget-uri care vor inlocui mainile si mintile copiilor, ne-a fost prezentata de curand propunerea achizitionarii unei table digitale pentru clasa. Adica un fel de tableta uriasa pe peretele clasei. Sunt din ce in ce mai confuza in ceea ce priveste directia invatamantului romanesc…

      Apreciază

  2. Cu acest post m-ai castigat de buuuna prietena, draga doamna! Primul si singurul citit pana acum, dar cu siguranta nu si ultimul 🙂 Cred ca de pe la Laura Frunza te-am cules, iar treaba asta … parca am scris-o eu, doar ca e scrisa mult mai simpatic, si cu bun-simt, decat ce as fi avut eu de transmis 🙂
    Chiar, cum facem sa nu ne fie distrusi acesti minunati copii, care au defectul de a le sti de dinainte, si care refuza sa stea nemiscati, cu orele, in banci (cat de anormal, un copil de 6-7 ani, sa se frichine in banca!!!)
    Eu continui sa le citesc si sa le explic tot felul, indiferent de ritmul de pe la scoala, dar ii deplang soarta celui mic (5 ani), ce intra la 0 in toamna, si care deja e la egalitate cam in toate cu sora-sa(7 ani), care e la 0 acum.

    Apreciază

    • Si mie mi-e greu uneori sa raman decenta in exprimare, privitor la anumite chestiuni 🙂 Va fi greu cu cel mic, dar poate ai noroc de o invatatoare inteleapta, care sa stie sa ii atraga cu activitatile din clasa si sa le si lase libertatea necesara varstei. Pentru ca am ajuns sa cred ca doar de noroc mai depinde soarta copiilor nostri, prinsi intre ministri agramati, profesori dezinteresati, colegi crescuti prost si alte „bucurii” ale sistemului din Romania.

      Apreciază

Comentează:

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.