Derdeluşuri fără copii. Copii fără copilărie

În aşteptarea copiilor, la ieşirea de la şcoală, vorbesc cu bunica lui M. Pentru asta mă plac bunicile – stau oricând de vorbă cu ele. Şi cu bonele, care, de cele mai multe ori, sunt şi ele bunicile cuiva. Ne cunoaştem de prin parcuri, unde eu sunt una dintre extrem de puţinele mămici care îşi păzesc odraslele la locurile de joacă. Asta e treabă de bunici, în general.

E cald astăzi. Ne aşezăm cu faţa la soare şi observăm cum curge zăpada peste tot în jur. Ne bucurăm amândouă, bunica lui M. şi cu mine, că scăpăm de gheaţă şi nămeţi:

– Doar copiii se vor întrista, zic eu. Bine că am apucat să o mai duc pe Luna şi ieri la derdeluş, că nu ştiu cât mai rezistă.

– Noi nu am dus-o deloc pe M. la zăpadă, zice încetişor bunica.

Nu înţeleg. A nins acum vreo zece zile. Locuim vizavi de un parc imens, cu zeci de pârtii accesibile celor mici. Nu am mai văzut de mult aşa zăpadă bună de derdeluş, iar şansa de a mai vedea curând e destul de mică, dacă e să judecăm după iernile ultimilor ani.

– Noi am fost de câteva ori. Deşi Lunei îi e cam frică să se dea cu sania, dar măcar s-a tăvălit prin zăpadă. De ce nu aţi mers în parc?, mă mir eu.

– Nu are timp. Face meditaţii.

Se aude clopoţelul. Profit să plec spre uşa şcolii cu valul, ca să nu spun chiar tot ce îmi trece prin minte acum. M. e în clasa întâi şi va împlini şapte ani abia peste câteva luni. Face meditaţii de anul trecut.

Pe drumul spre casă, îi povestesc fiică-mii:

– Mi se rupe sufletul când aud lucruri din astea, Luna. Nu e normal să faci meditaţii de la vârsta asta! Şi să nu ai timp de joacă.

– Păi şi S. face. La matematică. Seara, după ce se întoarce de la after-school.

S. e o colegă de-a ei care vine de departe la şcoala noastră. Pierde probabil mai mult de o oră pe zi cu drumurile. Iar after-school-ul la care merge e unul cu pretenţii, se fac cursuri şi acolo.

S. e o fetiţă care zâmbeşte mereu. Oare la ce vârstă se termină rezerva de suportabilitate a acestor copii docili, iubitori şi abuzaţi? La câţi ani explodează în refuz faţă de şcoală şi ură faţă de părinţi? Voi vedea, probabil. La copiii din jurul nostru, crescuţi de părinţi care nu înţeleg cât de mult rău le fac acum.

Ieri, derdeluşul era gol.