Excursie cu iz turcesc la Pietroşani de Argeş

Fiică-mea a fost azi în prima excursie cu clasa. Mai plecase o dată, cu grădiniţa, să viziteze un obiectiv extrem de educativ (o fabrică de croissanţi şi alte minuni chimice pe care, din fericire, ea nu le consumă), dar fusese o excursie scurtă, de două-trei ore, la doar câţiva kilometri de Bucureşti. Azi, însă, am dus-o la autocar la şapte de dimineaţă şi am luat-o înapoi după douăsprezece ore de emoţii discrete, dar sâcâitoare pentru mine, mama anxioasă ce sunt.

Pentru că Pietroşani de Argeş pare destinaţia la modă anul acesta pentru clasele primare din toată regiunea Munteniei, voi transcrie pe scurt relatarea Lunei despre excursie pentru părinţii care îşi vor trimite acolo odraslele în Săptămâna Altfel. Încerc „pe scurt” pentru că varianta originală, cea lungă, a durat cam o oră şi a fost plină de detalii irelevante despre care mămică însoţitoare a fost mai drăguţă sau despre numărul colegilor cu care şi-a împărţit Luna biscuiţii.

Deci: a fost frumos.

E prea scurt? Bine, atunci să mai adaug că drumul de la Bucureşti durează vreo trei ore, cu opririle de rigoare necesare unui grup de copii de şase-şapte ani, că centurile din autocar nu sunt la fel de mişto ca cele din maşina noastră şi că pe traseu se pot vedea câini, pisici, case şi chiar doi munţi complet albi. Or fi luat-o prin Alpi. La destinaţie există o mică fermă cu fazani, bichoni şi o căpriţă adorabilă, o sală de mese cu mâncare bunicică şi bucătăreasă rea, după părerea copilului meu mofturos, precum şi un mare parc pentru copii unde mai toate distracţiile sunt pe bani. Dacă nu aţi prevăzut în bugetul excursiei şi tiroliana, bulele pe apă sau călăritul poneilor, copiii vor avea dreptul doar la leagăne şi la tras cu arcul. Noi n-am prevăzut, aşadar colegii Lunei au trebuit să se mulţumească să facă cu rândul pe Wilhelm Tell. Cred că a fost mai bine că n-a venit în excursie şi colegul pe care îl cheamă Marcu, altfel cine ştie ce dezastre se mai întâmplau!

Pe lângă aceste amintiri, fiică-mea a mai adus acasă un ou cu suport din lut, frumos pictate de ea însăşi la atelierul de olărit, precum şi propunerea de a ne re-amenaja casa:

– Mama, am văzut un lucru extraordinar acolo!

– Ce anume?

– Aveau un WC fără WC!

Cam bănuiesc despre ce este vorba, dar o las să îmi povestească ea, pentru că nu vreau să-i stric entuziasmul debordant:

– Avea un loc pentru pus picioarele şi o gaură. Atât!

– Se numeşte „WC turcesc”, îi explic eu.

– De ce?

Deşi mi-e tare greu uneori, fac efortul de a-i explica pe un ton normal:

– Probabil pentru că l-au inventat turcii. Şi ţi-a plăcut? Era curat?

– Daaa, era foarte curat. Şi mi-a plăcut mult de tot. Vreau să ne cumpărăm şi noi unul.

– Şi unde să-l punem?, continui eu să spun tâmpenii cu calm.

A urmat o minuţioasă inspecţie la pas a casei, terminată triumfal în baie:

– Aici!, îmi arată fiică-mea closetul nostru.

– Bine, Luna, o să cumpăr o gaură. Dar doar dacă şi vecina noastră de dedesubt o să fie de acord.

– De ce?

V-am mai spus că uneori mi-e greu?

– Tu unde crezi că se duce ce faci la WC, prin gaura aia?

– Nu ştiu…, răspunde Luna, dar o văd având brusc revelaţia. Hai la nani, mama, că am avut o zi lungă, schimbă ea diplomatic subiectul.

Mie-mi spune că a fost o zi lungă, când m-am trezit la şase, cu mult înaintea creierului meu, şi mi-am turnat cafeaua în paharul plin cu suc? Măcar cu atâta amintire memorabilă să rămân şi eu din prima excursie a copilului în care nu am fost: combinaţia de suc de mere şi un deget de cafea e chiar delicioasă!

Anunțuri

6 gânduri despre „Excursie cu iz turcesc la Pietroşani de Argeş

  1. =)). A fost si fi-mea anul trecut la ferma minune, a calarit poneiul, dar noi stiam de tiroliana. Si nu am last-o singura, ca avea doar 4,5 ani. Tare cu WC-ul:D

    Apreciază

  2. O experienta interesanta, placuta si amuzantele inventii ale ale Lunei!
    Nota bene pentru voi in privinta ”minunilor chimice”. Cand toata lumea le va descoperi sa vezi atunci revolutie in industria alimentara!
    In privinta wc-ului fara wc, o fi de ras pentru noi,… dar turcii nu prea au hemoroizi.
    Asa ca aici avem o problema!

    Apreciat de 1 persoană

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s