Despre activităţile pentru copii din anul şcolar trecut (partea a treia)

Încerc să termin azi seria de articole despre activităţile noastre de anul trecut, repejor, pentru că la unele de anul acesta se termină înscrierile în mâine, iar altele deja au început cursurile pentru 2018-2019. Primele două articole din serie sunt aici şi aici.

Deci.

În ultimele două săptămâni din vacanţa de vară am fost la Centrul Cultural Nicolae Bălcescu, de pe strada 11 Iunie. S-a organizat acolo, timp de o lună, o şcoală de vară cu ateliere gratuite de dans, pictură, engleză şi dezvoltare personală, exclusiv pentru copiii care au domiciliul în sectorul 4. Părea ceva organizat în pripă, pentru a justifica cheltuirea unor bani de la primărie, şi care necesita o grămadă de acte (dovada domiciliului, adeverinţe medicale, cereri – birocraţia noastră obişnuită), însă ca orar se potrivea de minune cu săptămâna în care Luna avea deja cursurile de la Matematica Interactivă. Aşa că am înscris-o la toate cursurile pentru acea săptămână, să vedem ce îi place. Şi i-a plăcut enorm la engleză, mult la pictură şi deloc la celelalte două. Am continuat şi următoarea săptămână cu engleza şi pictura, în special de dragul profesoarelor. Pentru că s-a confirmat încă o dată că omul sfinţeşte locul. Nu erau mulţi copii acolo, doar o mână, dar destul de diferiţi între ei ca vârstă şi personalitate. Şi toţi erau nerăbdători să intre la cursurile acestei doamne de engleză, pe care o cheamă Daniela Dumitrache şi care este cu adevărat o figură. Nu ştiu dacă tot dânsa va continua să susţină cursurile şi în timpul şcolii şi nici cât de multă engleză formală pot învăţa copiii efectiv acolo, dar mi se pare extrem de important ca cineva să îi atragă să înveţe cu atâta drag ceva. Pe doamna cu care au făcut pictura nu ştiu cum o cheamă, din păcate. Ştiu doar că cei mici au lăsat acolo nişte „capodopere” realizate la cursurile dânsei, în vederea realizării unei expoziţii, iar fiică-mea era foarte mândră de ale ei (cu excepţia doamnei cu gura mare din poza de mai jos: „Pe asta nu o pot lăsa aici, mama. Nu vezi ce botoxată am făcut, pentru că mi-a curs acuarela?!”).

Expoziţia, însă, nu s-a mai realizat… De altfel, mi s-a confirmat bănuiala că organizarea de acolo fusese făcută în pripă, au fost multe lucruri în neregulă în acele două săptămâni (şi chiar după, dacă e să luăm în calcul că pe noi nu ne-a mai anunţat nimeni că încep înscrierile de toamnă, deşi era clar că suntem interesaţi, sau că i-au invitat pe copii la o petrecere-vernisaj zilele trecute care nu a mai avut loc şi nici nu le-a dat nimeni acolo nicio explicaţie pentru asta). Deci sfatul meu este să vă înscrieţi copiii acolo, dacă vi se par interesante şi utile cursurile, dar să păstraţi o rezervă serioasă cu privire la calitatea şi predictibilitatea acestora. Vă pun aici fotografiile primite de la o prietenă care a fost acolo, cu oferta actuală a centrului. Cu scuze pentru calitatea lor, dar nu am reuşit să le deschid în Adobe pentru prelucrare. După cum observaţi, în ofertă apar şi meditaţii gratuite pentru elevi din clasele a XI-a şi a XII-a, la materii de bacalaureat. Presupun că înscrierile se mai fac până mâine.

Şi mai am sfatul ca, atunci când vă aşteptaţi copiii să iasă de la cursurile astea, să vă petreceţi timpul în cafeneaua de alături, Drip Coffee Shop, aşa cum am făcut şi eu. Am găsit acolo o atmosferă caldă, o muzică foarte bună şi o cafea minunată.

Tot în timpul vacanţei de vară, am fost la un atelier organizat de Irina Cangeopol (care este o persoană specială, care se poartă super cu copiii) la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC, pentru prieteni). În ultimii ani, am mai fost la câteva ateliere organizate acolo – despre unele am şi povestit pe aici, altele nu au meritat efortul. Cel de acum e din categoria celor care au meritat din plin să stăm două ore în muzeu. Ideea lui a pornit de la expoziţia de mail-art Uşi închise, plicuri deschise, a profesorului Iosif Király. Acesta a strâns timp ce câteva zeci bune de ani lucruri primite prin poştă de peste tot de prin lume, de la prieteni sau confraţi. Cei mai mulţi trimiteau scrisori, afişe, fotografii, ziare şi alte lucruri care se pot închide confortabil într-un plic normal, dar există acolo şi multe alte obiecte în trei dimensiuni, precum o colecţie interesantă de ştampile. Pentru copiii participanţi a fost o expoziţie ca atâtea altele, dar simpatică (i-am văzut studiind cu atenţie multe dintre exponate), pentru noi, adulţii care am avut ghinionul să trăim în spatele Cortinei de Fier, a fost o ocazie de „wow”. Sau cel puţin aşa a fost pentru mine. Şi trebuie să recunosc că nu sunt uşor de impresionat în materie de artă contemporană, ba chiar m-am dus acolo cu ceva pregătire negativă, pentru că am impresia că se risipeşte de multe ori spaţiul acela uriaş al muzeului cu expoziţii lipsite de valoare. Însă camera aceasta cu mărturii ale unui timp trăit cândva şi, din fericire, apus a ştiut să vorbească sufletului meu.

În fine, după ce am vizitat expoziţia împreună cu copiii, ne-am întors în cafeneaua de la ultimul etaj al muzeului, iar copiii s-au pus pe treaba pentru care veniseră acolo: şi-au scris unii altora scrisori. Dar nu oricum, ci sub formă de colaje (au avut la dispoziţie reviste vechi) după inspiraţia proprie, pe care le-au închis în plicuri confecţionate tot de mânuţele lor şi şi le-au adresat reciproc. Luna a avut norocul să facă echipă cu o fetiţă cu care s-a mai intersectat de-a lungul vremii pe la diverse ateliere de artă şi care a fost deosebit de generoasă, dăruindu-i un plic uriaş cu multe inimioare. Iar eu ghinionul de a trebui să îl duc acasă, dar asta e altă poveste, cea a spaţiului locativ insuficient pentru apetitul artistic al copilului meu…

(întreg albumul de la atelier e aici, sunt câteva poze foarte frumoase acolo)

O altă activitate la care am fost regulat, timp de mai multe luni, în fiecare sâmbătă dimineaţă, a fost la Logos Academy, ca să înveţe fiică-mea un pic de programare şi de robotică. Erau acolo două studente foarte drăguţe, care i-au învăţat pe copii chestii gen scratch şi arduino – despre care eu nu auzisem până atunci şi care i-au plăcut mult Lunei. Nu ştiu, însă, dacă mai au planuri să ţină şi în acest an astfel de cursuri.

Iar ultimele două activităţi, ocazionale de data aceasta, care i-au plăcut mult Lunei anul trecut au fost cele organizate de şcoală în Săptămâna Altfel: o vânătoare de comori şi un atelier de gătit. Prima a fost organizată de Mioara de la Clubul Morişca, în parcul Carol. Luna a mai fost la activităţi de-ale ei (recomand cu căldură şi traseele lor de tipul Micul Detectiv Urban) şi am apreciat atenţia deosebită pentru fiecare detaliu organizatoric şi implicarea personală autentică a organizatoarei, lucruri pe care le întâlneşti mai rar în ziua de azi. Cred că aceste activităţi vor lua o mică pauză în viitorul apropiat, dat fiind că Mioara a născut de curând o fetiţă (căreia îi doresc o viaţă lungă şi frumoasă!), dar merită urmărită pagina clubului pentru activităţile viitoare.

Iar dacă vânătoarea de comori nu a fost chiar pe gustul tuturor colegilor Lunei (sunt probleme mari cu empatia, acceptarea şi lucrul în echipă la ea în clasă, unde sunt şi nişte copii un pic speciali), atelierul de gătit i-a cucerit pe toţi, fără excepţie. Săptămâni întregi am auzit numai despre atelierul acesta, şi despre minunatul chef Dan Erbărescu, şi despre bucătăria lui plină de minunăţii, şi despre cât de gustoasă era friptura de pui cu sos de roşii cherry şi de busuioc pe care au făcut-o acolo… De fapt, ne-a făcut şi acasă felul acesta de mâncare. Doar că nu am găsit roşii cherry şi nici busuioc proaspăt, dar a mers şi fără, evident 🙂 Ca să nu vă mai spun că pentru multă vreme a fost fond de ecran pe telefonul fiică-mii poza făcută atunci cu le chef. Deci clar vă recomand să vă duceţi copiii la un curs de gătit Danyelle Cooking Masterclass. În prezent, sunt mai multe şcoli care oferă astfel de cursuri în Bucureşti, găsisem una care le organizează chiar în locaţia în care s-a filmat MasterChef sau nu ştiu ce altă emisiune de gen, dar era foarte departe şi foarte scumpă. De fapt, toate sunt destul de scumpe, pentru că presupun şi ingrediente, şi ustensile, şi timp, şi atenţie, doar că unele sunt mai scumpe decât altele, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.

Înainte de a încheia, vă amintesc două locuri unde am fost noi în anii trecuţi şi unde garantez pentru calitatea serviciilor şi seriozitatea implicării organizatorilor respectivelor activităţi:  Be You Club de la noi din Tineretului, cu cursuri regulate de dans, activităţi culturale ocazionale şi tabere de vacanţă, şi Gritty Hub, cu ateliere de dezvoltare personală într-o manieră originală (poate chiar unică pe piaţa de servicii de profil) şi şcoli de vară cu tematici foarte interesante.

Şi m-aş bucura dacă mi-aţi scrie şi voi despre locurile în care mergeţi cu copiii, să rămână aici ca informaţii pentru alţi cititori. Şi dacă vă plac acele locuri, şi dacă nu 😉

Reclame

4 gânduri despre „Despre activităţile pentru copii din anul şcolar trecut (partea a treia)

  1. Hello

    Raspund cu drag invitatiei de a povesti despre activitatile la care mergem cu Tudor. De-a lungul timpului, el si-a dori si a incercat multe activitati (lego, aikido,, limba chineza) – marea majoritate organizate la scoala. In timp, a selectat dupa preferinte… acum mai participa in mod regulat doar la 2: tobe si IT, ambele in afara scolii. Recomandam cu drag ambele locuri.

    La Rock School copiii pot studia: tobe, canto, chitara si clape intru-un mediu foarte fain, cu profesori pasionati de ceea ce fac, care confirma din plin zicala „omul sfinteste locul”. Off topic: cursurile de tobe sunt cele mai cautate, profesorii (Nicoleta si Nunu) sunt pur si simplu bestiali. A

    La Step IT se organizeaza cursuri de 3, respectiv 5 ani compuse din mai multe module (inclusiv robotica, web design, programare Java). Tudor merge deja de 3 ani, cu siguranta vom continua mai ales ca noua lui pasiune e asta (isi doreste sa devina game / motion graphic designer). Noi am optat pt cursurile de sambata, dupa 3 ore copilul nu pare deloc obosit ba dimpotriva, e plin de entuziasm si de energie pozitiva. Organizeaza multe ateliere demo gratuite, noi asa i-am ales (dupa ce am fost la o demonstratie de robotica inspirata din Star Wars)

    Dintre atelierele/ activitatile ocazionale la care am fost as mentiona:
    – lectia de percutie (opera Comica pt copii). Aveau acum ceva vreme mai ateliere de genul asta pe mai multe teme (eg. profesori si studenti de la Conservator explicau copiilor ce si cum). Nu stiu daca mai sunt in program
    – atelierele de la Muzeul de Istorie. Cand Tudor era in clasa a IV-a, mergeau lunar cu scoala… sunt foarte faine (de recomandat la scoala, nu stiu daca se organizeaza si separat)

    Apreciat de 1 persoană

  2. Wow! Cate informatii! Chiar imi propusesem sa comentez la finalul subiectului desi, recunosc, titlul ma dusese cu gandul la activitati derulate in scoala, nu la activitati extrascolare pe timpul anului de invatamant. Noi avem la clasa o dna invatatoare foarte receptiva la propunerile parintilor atata timp cat sunt educative pentru copii si adaptate varstei lor. Si daca anul trecut cele 6-7 propuneri pe care le-am facut au avut si finalitate, acum…chiar eram in cautare.
    Ce sa zic, articolul tau mi-a adus o stare de bine pentru ca eram un pic apasata de faptul ca mi-am dus copilul in prea multe locuri. ”Ne-ati luat” la capitolul asta.
    Inca de la 3 ani a inceput cu engleza si cu baletul la gradi – cate o ora pe saptamana.
    De la 5 ani a mai aparut Karate ca optional frecventat tot la gradi. Fiindca engleza dadea roade am cautat un centru pentru pregatire suplimentara astfel ca la 5 ani a inceput cursurile de lb engleza la Pro Erudio unde a mers 2 ani. Toate parerile sunt pro: organizare, predare, taxe, profesori. Totuuul ne-a placut mai putin distanta de casa. Am mers acolo pentru profesoara care ii preda si la gradi. Dupa doi an ne-am orientat mai aproape de casa. De anul trecut invata engleza la Follow Me. Si aici…numai de bine, dar tot cu o exceptie: pretul mi se pare maricel.
    La 6 ani a fost admisa la cursurile de canto, organizate de Clubul Copiilor sector 6 pe care le urmeaza si in prezent. La Club se pot inscrie doar copii din sectorul 6. Cursurile sunt gratuite. Recomand muzica si dans acolo. Diana a incercat si pictura dar a renuntat pe motiv de…”omul care NU sfinteste locul”.
    Cu inotul a cochetat vreo 3 luni cand avea aproape 4 ani la Militari Residence Spa, apoi in jurul varstei de 7 ani la Tenis Club 2000, unde este ff aglomerat. A renuntat dupa ce si-a luat o pedeapsa cam dura (nu stiu cate, zeci, de genuflexiuni) de la antrenor pe motiv ca vorbea in apa cu o fetita de pe celalalt culoar de inot.
    Anul trecut 2017-2018, pe langa muzica si engleza, am mai incercat 2 dintre atelierele organizate de Opera Comica pentru Copii. A mers la flamenco 6 luni pana s-a desfiintat pentru ca nu mai erau copii. Initial erau 10-12 in grupa apoi ajunsesera la 3. Dianei ii placea f mult. Aici a invatat ritmul astfel ca orice melodie asculta, are miscari ritmate pe melodie nu pe langa ea. Din ianuarie a inceput cursul de actorie in urma preselectiei peste care a trecut. Aici nu mi-a placut. Curs lipsit de continut, dezorganizat, harmalaie. Ea a fost mega incantata motiv pentru care a plans de cateva ori cand a auzit ca nu mergem mai departe. Au foarte multe ateliere la OCC, preturi extrem de bune 400 lei/an. Am auzit ca cele mai dorite sunt cursurile de balet si de street dance.
    Din martie, fiindca atelierul de flamenco se desfiintase, a revenit la prima ei dragoste: baletul si Viviana (2 in 1). Se pare ca am avut noroc sa prindem loc la Viviana pentru ca este un coregraf foarte solicitat. Preda dans si balet la Centrul MiniMe al Fundatiei N. Comaneci și la vreo 2-3 gradinite private.
    In concluzie, anul acesta are 2 sedinte de engleza/sapt, 2 de muzica, una de balet (2 ore/sedinta), una de mind lab la after school.
    Si totusi…daca ai idei de activitati pentru organizat in scoala…poate mai sunt si alti parinti interesati.
    Va doresc succes in tot ceea ce faceti!

    Apreciat de 1 persoană

    • Multumesc mult pentru toate informatiile astea. Eu chiar nu stiam ca se fac ateliere la Opera Comica pentru Copii. Nu ca as merge pana acolo (pentru ca e foarte departe de casa noastra), dar e bine de stiut. Nici macar la vreun spectacol de la OCC nu am fost inca, nu m-a atras pana acum…
      Eu as adauga ceva important la comentariul tau: Diana chiar are talent pentru muzica, ceea ce conteaza mult in alegerea activitatilor. Are voce, prezenta scenica, ii place sa cante, poate ca va fi o cariera pentru ea cantatul, deci mi se pare intelept sa ii oferiti posibilitatea de a exersa de pe acum in acest domeniu.

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.